Imi aduc aminte de o intamplare povestita de James intr-una din predicile sale:

Spunea ca odata un predicator prin diverse circumstante, intarzaie la biserica unde urma sa predice. Si cand a ajuns acolo realizeaza ca si-a lasat costumul acasa. Evident nu se putea sa predice fara costum ca-i sareau babele-n cap de la prima secunda la amvon. Si observa peste drum de biserica un magazin de pompe funebre. Evident ca fiind duminica toate magazinele erau inchise, asa ca a zis ca asta este, macar e costum. Si merge, isi face rost de costum, si ajunge in biserica. Arata ca un costum obisnuit, deci nu s-a facut de ras sau ceva de genul. Era nou nout. Sta el ce sta pe banca, si la un moment dat a vrut sa-si puna o batista in buzunar parca. Si atunci realizeaza ca costumul nu are buzunare. Se uita inauntru, la pantaloni, la sacou, nimic. Nici un buzunar. Era si normal, ce sa faca un om mort cu buzunare, doar nu duce nimic cu el, nu? Acela a fost unul din acele momente care i-a schimbat viata.
Realitatea e crunta. Oricat ai aduna, oricat de bogat ai fi, costumul in care o sa fi inmormantat nu o sa aiba buzunare. Asa se fac ele standard, ca sunt modele simple, ca sunt de lux.
Asta e alt lucru care ma distreaza si intristeaza (seamana cuvintele) in acelasi timp. Faptul ca exista sicrie simple sau de lux. Adica sa fim seriosi,A‚A  orice-ar fi, tot la 3 metri sub pamant va fiA‚A  pus, si nimeni nu-l va mai vedea niciodata. De cel care e in el nici nu mai zic, e clar ca nu beneficiaza de nimic.

De asta nu exista vama-n cer. Ca n-au ce sa controleze