Ciudata intrebare.

Pe multi probabil ii roade doar prima parte, nu au habar sau in cel mai rau caz, se fac ca uita de ultima parte. Parte care e si cea mai importanta. Practic stiam demult de lucrul asta, dar nu stiam cum sa-l pun in cuvinte. S-ar putea spune ca aceasta e definitia flirtului. Ar putea fi una din definitii.

Toti am facut-o la un moment dat. Chiar si eu am facut-o. Toti avem fricile noastre, complexele noastre, lucruri de care nu vom fi niciodata multumiti la noi insine, si am face orice ca sa scapam de ele. Ne-am folosi fara sa ne dam seama chiar si de persoanele din jurul nostru.

Ati vazut vreodata persoane care sunt mereu intr-o relatie, care nu pot trai daca nu “sunt” cu cineva? Genul acela de oameni care daca nu au o relatie, cu siguranta cauta una? Sunt sigur ca-i stiti, sunt cei care gandesc ca daca e draguta, trebuie sa am id-ul ei (la telefon suntem prea fricosi ca sa mai vorbim zilele astea) sau daca e dragut, trebuie neaparat sa am id-ul lui. Nu conteaza ca nu-l cunosc, nu conteaza ca habar nu am ce-i poate capul, e dragut(a) il vreau. Se dau la orice misca si la care au cat de cat sanse. Din fericire sau din pacate, nu stiu cum sa zic, in lumea persoanelor de genul sunt niste reguli foarte bine stabilite: trebuie sa stii cat sa te-ntinzi. Nu ai bani, nu te dai la oricine. Esti 90-60-90, nu-l bagi in seama daca nu are parti din codul genetic similare cu ale lui Brad Pitt (sau Ashton Kutcher mai nou). E foarte simplu.

Stau si ma gandesc daca sa ma apuc sa dau paste din Corinteni sau probabil toata lumea l-a auzit de atatea ori incat e lipsit de orice greutate. Stau si ma gandesc doar eu personal, daca i-as zice cuiva: Auzi, daca tot iubesti pe x, atunci fa ce-i mai bine pentru x, nu pentru tine, s-ar uita la mine ca la un fel de retardat. Zic asta pentru ca mi s-a intamplat. Si mi s-a intamplat cu pocaiti care cica stiu de existenta epistolii catre corinteni. Urmatoarea intrebare a fost tot timpul: Bine, si cu ce simt eu cum ramane? Cu fericirea mea cum ramane? De mine cui ii pasa? Mie ce-mi iese?

Ciudat pentru unii poate, dar in momentul in care aud astea, rasuflu usurat. De ce? Pentru ca stiu ca acolo nu-i nimic serios. Or sa sufere, or sa planga, isi curata organismul de toxine (prin lacrimi) si cu asta basta, vor trece la urmatoarea “mare dragoste” a vietii lor.

Nu vreau sa fac o pleodarie pentru celibat sau sa ma scot sau ceva de genul, dar pur si simplu nu cred ca esti mai bazat daca ai femeie, cum umbla vorba pe la noi sau mai ratat daca n-ai. Si mi se par patetici oamenii care se combina doar de dragul de a avea pe cineva, de a nu fi mai prejos ca ceilalti.