Ca oameni, ne plac schimbarile. Ne place ceva nou, sa fie ceva tot timpul acolo, care sa fie nou, ceva ce nu am mai auzit, sau ceva ce nu s-a mai intamplat. Acest instinct este partial responsabil pentru barfa, si acest instinct a dus la dezvoltarea exploziva a internetului din ultimii ani, si la succesul incredibil al retelelor de socializare online.
Pentru ca pe net, doar schimbi poza, si esti alt om. Azi ai atitudine umila, maine de smechera, poimaine de om cuminte, apoi de om rau, si tot asa. In realitate insa lucrurile stau total altfel. Nu e la fel de usor ca pe internet. Toti vrem sa ne schimbam, in bine, in rau, in orice, numai sa ne schimbam. De preferat este in bine, desigur, dar exista si exceptii.

Sunt oameni care de cand ii cunosc sunt la fel. Adopta alt stil vestimentar, devin emo, altii devin rockeri altii gotici, altii manelisti, care cum apuca. Dar pe dinauntru, sunt exact la fel.
Acestia sunt genul de oameni pe care Dumnezeu (daca sunt de-ai Lui, desigur) ii va schimba prin metode dureroase. Vor avea parte de dezastre in toate domeniile din viata lor, pana cand isi vor da seama de ceea ce Dumnezeu vrea sa schimbe la ei. Si stiu si eu, stiti si voi prea bine la ce ma refer.
Culmea e ca Dumnezeu e asa de bun, ca e alaturi de noi si in acele dezastre pe care tot El le permite. Stiti versetul cu toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, nu? La putini dintre noi ni s-a spus cand ne-am intors la El ca urmeaza un proces de sfintire. Tot ce ni s-a spus este ca de azi inainte suntem mantuiti, avem asigurare anti-iad, si ca de azi inainte Dumnezeu va fi cu noi in tot ceea ce facem. Nu ni s-a spus poate ca El va fi cu noi si in ceea ce suntem. Si atunci apar toate frustrarile legate de ceea ce ni se intampla, legate de dezastrele ce se abat asupra noastra.
Dumnezeu ne-a promis ca niciodata nu vom pati ceva rau in adevaratul sens al cuvantului, nu? Ca El va fi cu noi, ca a pus ingerii lui sa ne pazeasca, etc etc, nu?
Atunci, totusi, de ce suferim? Daca am acceptat adevarul, daca vorba aia, ne-am pocait, de ce ni se mai intampla lucruri rele si de cele mai multe ori poate nu din vina noastra (directa).
Raspunsul la aceasta intrebare este foarte simplu. Nu exista necaz, care sa nu aiba un scop precis de a-ti schimba o trasatura anume.
E ca si cum trasaturile rele sunt un fel de tinta, si gloantele sunt necazurile. Fiecare glonte are un scop precis, bine stabilit, si cu damage controlat de insusi Dumnezeu. Nu e mai puternic decat am putea indura, dar e suficient de puternic ca sa ne atraga atentia asupra a ceea ce nu e bine.

Imi place expresia “cine are urechi de auzit, sa auda”, e foarte adevarata, si cred ca se aplica aici. E un adevar general ca atunci cand o sa eliminam toate trasaturile negative, si o sa avem o credinta solida in El (si necredinta e trasatura negativa pana la urma urmei, trecem peste), necazurile vor inceta. Stiu ca pare imposibil, dar asa e. Mi s-a dat sa vad oameni care? chiar daca au toate motivele din lume sa fie suparati, sa fie emo, sa fie rockeri sa stea toata ziua incruntati, ei n-aveau treaba. Erau fericiti, ca si cum ziua aceea ar fi cea mai fericita din viata lor.
Sincer, ma uitam suspect la ei, intr-un fel poate ii credeam oarecum nebuni, ca nu prea traiesc cu picioarele pe pamant, dar acum, mi-am dat seama ca nu e bine sa traiesti cu picioarele pe pamant. Trebuie sa fi naiv in credinta. Trebuie sa ai acea naivitate pe care are un copil cand ii spui ca Isus il aude daca se roaga. La asta se referea Isus cu credinta ca si unul din acei copii.
Da, trebuie sa fi naiv si sa te-ncrezi in El, in absolut orice. De la mancare si haine pana la viitor, batranete, si moarte. Indiferent de ce-ti spun altii. Cred ca de multe ori nu va dati seama, dar conflictul e de fapt intern. Nu are nici o legatura cu prietenii, cu parintii, cu ce zice “lumea”, cu nimeni altcineva decat voi insiva.

Lucrurile sunt totdeauna mai simple decat par, imi place mie sa cred, si de cele mai multe ori se dovedeste ca intr-adevar, sunt mult mai simple…