De oameni care nu-şi iau SUV-uri (jipane adică)doar pentru a se simţi deasupra tuturor, sau alte motive de snobism. Cum zicea cineva într-un comentariu, oameni care au învăţat ce-a zis Lincoln mai demult: Întreabă-te ce poţi face tu pentru ţară, nu ce poate face ţara pentru tine:

Îmi place ce zice Mircea, are el o vorbă tare interesantă. Unul care într-adevăr a muncit pentru acea maşină, nu se va da în spectacol cu ea, fiindcă ştie ce înseamnă să ai, şi ce înseamnă să munceşti pentru ceea ce ai. Cred că aceştia sunt acel gen de oameni. Pasionaţi, dar care au muncit şi au considerat că e bine să facă mai multe cu ceea ce au.

Cum ziceam, exemple de oameni adevăraţi.

Înainte să continui, trebuie să menţionez (nu credeam că este necesar, dar se pare că este) că postul nu este adresat nimănui specific. Sunt nişte lucruri care mie personal mi se par normale într-o relaţie de prietenie. Orice asemănarea cu persoane reale, fapte reale, lucruri reale, sunt pur şi simplu întâmplătoare.

Acesta nu se vrea sub nici o formă a fi un ghid complet, ceva absolut, din contră, e foarte relativ, şi subiectiv în acelaşi timp. Să continuăm deci, lista e lungă…

Un lucru esenţial este empatia. Empatia este capacitatea de a te pune în locul celeilalte persoane. Foarte rară capacitate, şi foarte preţioasă. Ascultă-l când vorbeşte, dar ascultă-l activ. Ascultă-l când vorbeşte, iar cateodată, dacă e necesar, repetaă cu cuvintele tale ceea ce ţi se comunică, pentru a demonstra şi a te asigura că într-adevăr ai înţeles problema. Aprobă pe cealalta persoană, poti face asta spunand lucruri de genul “inteleg, observ ce te deranjeaza, imi imaginez cum te simti”. Acest fapt ajută cealaltă persoană sa înţeleagă că îi eşti alături şi că într-adevăr încerci să înţelegi prin ceea ce trece. Un alt lucru pe care-l poţi face este pur şi simplu să araţi afecţiune. Câteodată o îmbrăţişare, o strângere de umăr, o atingere pe umăr valorează mai mult decât o mie de cuvinte, mai mult decât ore întregi de discuţii, filosofat vis-a-vis de problemă. În toate acesta Eye contact is everything. Nu am gasit o expresie in limba romana care sa sune la fel de bine. Dar cred ca ati inteles. Uită-te la el când vorbeşti cu el, nu te uita pe pereţi.

Un alt lucru esenţial ar fi respectul. Nu-l iei de fraier, nu-l consideri inferior ţie, nici măcar să nu gândeşti asta. Dacă vei gândi asta, va ieşi la suprafaţă mai devreme sau mai târziu, şi probabil îl vei pierde pe acel prieten când va afla ce părere ai tu de fapt despre el. Trebuie să-l respecţi, şi să-l apreciezi pentru ceea ce este.  Aici asta automat implică şi încurajarea. Dacă tu nu crezi în el, eu garantez că-şi va găsi pe cineva care să creadă. Dacă vezi că are reţineri în a-ţi spune ce gândeşte, ce visează, ce ar vrea să facă, ar trebui să acţionezi urgent, asta înseamnă că undeva în spate, l-ai rănit prin a nu crede-n el, iar asta desigur că a atras ridicarea gărzii. Am observat îndeosebi că fetele au acest prost obicei de a se grăbi cu concluziile proaste. Sau poate doar eu am observat asta.

Evită compararea cu alţii. Nu e nimic mai distrugător pentru o relaţie, decât lauda ta constantă la adresa altora uitând de el. E pur şi simplu inadmisibil, şi nu trebuie iertat cred. Ideea de bază ar fi dacă îi crezi pe ceilalţi mai buni, de ce-l mai ţii pe acesta lângă tine? Doar pentru că acei ceilalţi nu te-ar băga-n seamă probabil. Ţin de bun simţ aceste chestiuni.

Fi de partea lui, chiar şi când greşeşte. Da, mustră-l că a greşit, nu-i ascunde greşala, spune-i că a greşit, dar fi de partea lui. E greu, a greşit, toţi greşim, dar este un lucru elementar care observ că e din ce în ce mai uitat. Dacă se greşeşte, se taie rapid tot.

Apără-l în faţa altora. Nu cred că mai trebuie menţionat, dar când auzi lucruri rele, adevărate sau neadevărate, este de datoria ta să intervii.

Nu ascunde relaţia. Nu e nimic mai prostesc decât să ascunzi prietenia cu cineva. Dacă îţi e ruşine să te afişezi cu el, de ce-l mai ţii de prieten? Îţi spun eu de ce, pentru că ţii la imaginea ta mai mult decât la prietenul tău, drept urmare nu-l meriţi. Da, e greu cu mândria asta.

Urmează partea a 3-a. Nu de alta dar sunt incredibil de mulţi oameni care la o vârstă considerabilă nu-s capabili să ţină un prieten mai mult de câteva luni de zile. Şi trebuie să le zică careva ce greşesc.

Am auzit de curând, o povestire, la biserică la Maranata, într-o predică a pastorului Bogdan şi încă cumva, nu mai ştiu exact cum îl cheamă, ştiu doar că e de undeva de la biserica Tabor, din Oradea. E foarte interesantă, nu vă spun de ce, vă las să vă prindeţi singuri, dar reprezintă o realitate dramatică din biserica contemporană (zic eu). Povestea va fi parafrazată, personalizată, şi narată în stilul meu propriu, deci nu comparaţi cu cea originală.

Să începem.

Se presupune că la o anume biserică evanghelică deci pocăiţi de-ai noştrii, treburile merg foarte prost, şi tocmai rămăseseră şi fără pastor, deci se hotărăsc să aducă unul, de la altă biserică, sau proaspăt ieşit din şcoală, nu mai ţin minte exact. Fac ei ce fac, şi reuşesc să aducă pe cineva în vizită, să vadă biserica, să cunoască enoriaşii, ştiţi voi cum sunt treburile acestea. Şi omul ajunge la o grupă de şcoală duminicală. I se prezintă învăţătorii, e prezentat şi el, şi la care pastorul pune o întrebare copiilor, ca să mai destindă atmosfera. Îi întreabă pe copii:
- Cine ştie să-mi zică, cine a dărâmat zidurile Ierihonului?
În încăpere se face linişte. Nimeni nimic. Nimeni nu schiţează nimic. După câteva momente de linişte din aceea jenantă, se ridică timid o mânuţă din spate, pastorul îi spune să răspundă, la care micuţul:
- Domnu, eu nu ştiu cine le-a dărâmat, dar eu vă spun sincer că nu eu am fost, şi că n-am nici o legătură cu asta, puteţi întreba pe cine vreţi, nu aş face niciodată aşa ceva….
Pastorul zâmbeşte fals, începând să-şi facă o imagine despre biserica pe care o vizita sau care îl “curta”. Merge supărat la comitet, expune întâmplarea, cum că a întrebat cine a dărâmat zidurile, şi răspunsul copilului, şi din nou, se lasă o linişte jenantă, la care un bătrânel mai curajos spune:
- Eu zic să îl credeţi pe băiat. Dacă el zice că nu le-a dărâmat, o fi adevărat. Îi cunosc familia, sunt fraţi credincioşi de-ai noştrii, oameni ai Lui Dumnezeu, nu cred să fi făcut el aşa ceva…
Pastorul, vă daţi seama, mut. Se întristează şi mai tare. După şedinţă, cei din comitet observând că pastorul e foarte dezamăgit de toată această întâmplare, organizează o şedinţă, vorbesc între ei, hotărăsc ce hotărăsc, şi îl cheamă din nou la o şedinţă pe pastorul respectiv şi îi spun:
- Uitaţi, am observat că vă întristează foarte mult întâmplarea cu zidurile Ierihonului, şi am hotărât împreună cu biserica să adunăm o coletă, cautăm nişte sponsori, facem nişte întâlniri caritabile, şi reconstruim zidurile acelea. Astfel veţi fi şi dumneavoastră împăcat, şi vor mulţumi şi cei de la Ierihon, deci toată lumea va fi fericită. Ce spuneţi?

Desigur, ca orice întâmplare amuzantă, îşi are adevărul ei dureros. Foarte dureros. Sper că nu există cititor care să nu ştie cine a dărâmat zidurile Ierihonului. Iar dacă da, află.

În orice caz, îmi place că se pune accent la tineret pe chestia cu cititul Bibliei. Este jenant să ajungi în slujire, şi să poţi numi doar pe Adam, Eva, Avraam, Moise, Ilie, Isus, Petru, Pavel, ca personaje importante ale Bibliei. Să nu ştii de exemplu cine e autorul cărţii Cântarea Cântărilor, sau câte cărţi a scris Moise, şi care, sau alte lucruri aparent banale.

Pentru că am descoperit din proprie experienţă că în Biblie nu prea sunt lucruri banale, şi mai importante. Fiecare detaliu se leagă oarecum de întreaga imagine, şi imaginea n-ar mai fi întreagă fără acele detalii. Fiind un mare fan al science fiction-ului, am ajuns să-mi dau seama că cele mai mici lucruri făcute azi, pot afecta dramatic lucrurile de mâine.

De exemplu, poate vă întrebaţi ce legătură are episodul lui David cu Bat-Şeba, cu lucrarea Lui Isus? Aparent două lucruri total fără nici o legătură una cu alta. Nu e cine ştie ce, orice om normal ştie că n-ai ce căuta cu soţia altuia, nu? Atunci de ce apare toată faza? Bat-şeba este mama lui Solomon de fapt, şi unei stră-strănepoate de-a ei se va naşte Isus.

E foarte interesant să descoperi lucruri de genul. De la Dumnezeu a creat cerurile şi pământul, până la Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin. Totul se leagă, deşi aparent poate n-au nici o legătură multe lucruri.

Apropo, ştiţi ce înseamnă iniţialele B.I.B.L.E. ?

Basic Instructions Before Leaving Earth.

Ştiu că e veche, poate mulţi o ştiţi, dar e un lucru care trebuie să-l ştie toată lumea. Primul cuvânt: “Basic“. Adică instrucţiuni de bază. Deci fără astea, ne vom face de râs în cer. Da, pe pământ eşti tare, îţi iei nişte gel, înveţi nişte chestii, faci nişte bani, porţi 2-3 brăţări, îţi iei o geantă de 10 kile pe care să o porţi tot timpul după tine şi eşti creştin cool.

Dar acolo, fără astea, te vei cam face de râs.

Duminică dimineaţa, la biserică la Maranata, era un tânăr în echipament legal de pocăit. Freză, jeacă, tenişi, tot ce vrei. Tare gălăgios şi enervant, s-a pus exact lângă mine. La un moment dat îl aud pe un ton foarte grav, cum îşi exprimă o mare frustrare: “Uită-te acuma la ăla cu bretonul ăla, vai ş-amar, io am fost primu cu breton în biserica asta, amu se ia şi el după mine.“

Am pufnit puţin în râs, dar evident că era prea egocentric ca să-şi dea seama că de el râd. N-am zis nimic, sunt perfect obişnuit de la Peniel cu faze de genul.

Faza care m-a călcat pe nervi literalmente, a fost la finalul programului, când a păşit în apa botezului un bătrân de 60 şi ceva de ani. Vă daţi seama, bătrânul radia de bucurie, ştiind ce-a pierdut toţi aceşti ani. La care tânărul frezat de lângă mine începe să-l ia la mişto şi să râdă de el. După ce termină, îl aud zicând mirifica replică “noah hai că a terminat şi cu ăsta, putem pleca” şi iese grăbit afară (cu ppc-ul probabil). Am stat şi m-am gândit, are rost să mă leg de el? N-avea rost, nu-l cunoşteam, nu mă privea, n-avea rost.

Dar totuşi, am venit cu un gust amar de acolo 100% din cauza lui. În rest programul chiar a fost frumos. Îmi place foarte mult cum e gândită arhitectura bisericii (prietenii ştiu de ce).

Din când în când viaţa îţi mai aruncă câte o dilemă, şi câteodată, ca să fie lucrurile şi mai interesante, dilema implică nişte chestiuni din care îţi dai seama că dintr-un singur răspuns greşit, poţi influenţa zeci de oameni, dacă nu chiar mai mult.

Se dă următoarea dilemă:

Ce faci atunci când încep să se adune informaţii despre anumiţi indivizi, din care reiese că au o stare interioară deplorabilă, şi nu ar trebui să fie în funcţia în care sunt în biserică? Când ştii fapte exacte, veridice, fără bârfe, şi fără alte cele? Ai dreptul să spui ceva? Ai vreo responsabilitate? Este treaba ta? Te priveşte cu ceva? Ar trebui să acţionezi, să spui celor responsabili situaţia, dacă asta implică descoperirea unor lucruri foarte neplăcute?

Foarte grea întrebare, cel puţin pentru mine. Pentru că dintr-o perspectivă, ai o responsabilitate faţă de oamenii care stau în spatele acelor persoane, dar pe de altă parte, nu ar trebui să ne intereseze viaţa altora, nu? Nu judeca ca să nu fi judecat, nu?

V-ati simtit vreodata cand trebuia sa mergeti undeva, ati merge, dar parca nu ati merge singuri? Este un sentiment ciudat. Parca daca suntem minim 2, altfel ne vine cheful parca. Parca ne este mai drag sa mergem, parca dintr-o data a disparut orice greutate de pe umerii nostrii care sa ne tina sa nu mergem in acel loc.

Se ia nemuritorul pasaj din Corinteni:

1 Corinteni 13:1 Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.
4 Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie,
5 nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau,
6 nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar,
7 acopere totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.

In scurta noastra calatorie spre casa, Dumnezeu ne-a dat harul de a avea tovarasi de calatorie. Se numesc prieteni. Dar acesti prieteni nu vin niciodata gratuit. Oricat ati vrea, oricat ati dori, a avea un prieten te va costa. Te va costa timp, te va costa atentie, te va costa uneori reputatia, iar cateodata te va costa totul.

Spre a veni in intampinarea ignorantei majoritatii, si a celor carora nu stiu cum sa se comporte cu prietenii, m-am gandit sa scriu acest ghid de prietenie, despre lucruri pe care nu ti le va spune nimeni, si pe care (daca nu le iei de aici) le vei invata dand cu capul. Cu durere. Sau daca nu le vei invata, vei sfarsi singur, trist, depresiv, etc etc. Stiti voi prea bine ce zic.

Regula esentiala este dragostea. Este cea mai importanta. Aceasta trebuie sa se reflecte din lucrurile cele mai simple, pana in cele mai mari, cele mai complexe si cele de proportii epice.

Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.

Primul lucru care vreau sa-l evidentiez este ca lucrurile nu vor fi tot timpul roz. Este evident ca nu. La un moment dat vor aparea certuri, vor aparea lucruri care te vor enerva la cealalta persoana, incet incet ti se va parea ca incepeti sa ganditi pe frecvente diferite, si sa nu va mai auziti. Poate celalalt uita de tine, poate celalalt te raneste, poate-ti face ceva ce pur si simplu nu ar trebui sa iti faca. Ce e de facut aici? In mod normal, te duci si ii spui celeilalte persoane lucrurile care te deranjeaza. E si normal. Insa aici intervine versetul acela de mai sus. Este vital cum ii spui. Am mai zis ca comunicarea este reprezentata doar in proportie de 7% din cuvinte, 38% este tonul vocii, si restul sunt nonverbale (limbajul corpului, adica gesticulatii, pozitie, etc). Deseori acest moment este crucial, si este deseori uitat. Scrie ca daca n-as avea dragoste, as fi doar un chival zanganitor. Stiti ce este chimvalul?

CHIMVAL ~e n. muz. Vechi instrument de percutie format din doua talere de arama care se lovesc unul de altul.

Foarte inspirata comparatia lui Pavel. Daca mergi la prietenul tau si-i spui la nervi direct tot ce te enervaza, el nu va auzi nimic mai mult decat 2 talere ce se izbesc unul de altul. Adica un zgomot foarte stresant, foarte enervant, care agita spiritele, si care evident ca cere cearta. Da, chiar daca ai dreptate, chiar daca ar merita sa urli, ar merita sa-l bati chiar, sau sa-l lasi in pace pur si simplu, tot tot sa fie de partea ta. Nu are rost. Conteaza foarte mult cum vorbesti. Conteaza cateodata mai mult decat ce vorbesti (7 % e totusi foarte putin).

Dragostea este indelung rabdatoare.

Aici este greul. Unii oameni pur si simplu nu au rabdare. E de-nteles oarecum, societatea in care traim ne obisnuieste sa cerem si sa primim repede ceea ce cerem. Vrem sa slabim repede, vrem sa mancam repede, vrem sa fim serviti repede, vrem sa traim repede.

Este greu uneori sa ai rabdare cu cineva. Dar totusi, unul dintre pilonii de baza din crestinism este rabdarea. Dumnezeu ne cere rabdare. Nu primim nimic fara rabdare. Si tot cu aceeasi rabdare trebuie sa raspundem si celor din jur. Da, vor fi momente in care poate vei ceda, vor fi momente in care poate vei vrea sa arunci totul pe fereastra, vei da de persoane care pur si simplu iti imping rabdarea pana in niste zone care nu credeai ca pot exista.? Dar totusi, dragostea este indelung rabdatoare.

este plina de bunatate.

Evident, bunatatea este un lucru care se subintelege. Nu ai cum sa spui ca esti prieten cu cineva, daca esti rautacios cu el, iti bati joc de el, etc etc. Nu necesita mai multe explicatii deoarece este evident.

dragostea nu pizmuieste.

Da, este un cuvant mai vechi, poate nu toti stiti ce-nseamna. Sa apelam din nou la dictionar:

PIZMUI, pizmuiesc, vb. IV. Tranz. A avea pizma, a invidia pe cineva; p. ext. a dusmani, a uri pe cineva.

Cu alte cuvinte, invidie. Nu poti lasa invidia sa isi faca loc intre voi. Nu poti lasa succesul celuilalt, sa afecteze relatia. Trebuie sa fi acelasi prieten chiar si cand toate-i merg bine. Trebuie sa te bucuri pentru succesul sau. E greu, stiu, intr-o societate competitiva cum e cea de azi. Dar la asta se referea Pavel cand zicea sa fim diferiti de lume (nu la freze, bratari, haine sau genti masculine).

Dragostea nu se lauda.nu se umfla de mandrie

Total opus versetului precedent, acesta ne spune ca nu trebuie sa lasam succesul nostru sa afecteze prietenia. Drept urmare, nu ne vom lauda mereu cu realizarile noastre, cu succesul nostru, cu norocul nostru, cu cat de tari suntem noi. Probabil celalat nu va spune nimic si-l vei indeparta complet fara sa-ti dai seama, sau il vei enerva, iti va spune, si va incepe o cearta serioasa. Oricum ar sta lucrurile, laudatul nu-si are locul nicaieri in afara de pauzele publicitare. Atat. Acolo le este locul, timpul, vreti sa va laudati, cumparati spatii publicitare si folositi-le. In rest, nu-si au locul. Prieteniile adevarate sparg barierele sociale, financiare, si cam orice tipar al societatii tipice de azi.

nu se poarta necuviincios.

Ca sa intelegem ce inseamna necuviincios, trebuie sa aflam ce-nseamna cuviincios. Cum se comporta prietenul adevarat?

CUVIINCIOS, -OASA, cuviin -ciosi, -oase. adj. 1. Care respecta regulile bunei cuviinte, care corespunde acestor reguli; decent, politicos; cuvios (2). 2. Potrivit, corespunzator, convenabil. [Pr.: -vi-in-]

Cu alte cuvinte, trebuie sa depui efortul de a nu te comporta in vreun mod ce s-ar putea sa-l incomodeze pe celalalt. Si prin asta, ma refer la lucruri de genul, glume proaste, lovituri simbolice de umilire, sau alte lucruri de acest gen. Da, trebuie sa? te comporti frumos, sa nu ii inchizi in fata telefonul cand te suna pe motiv ca nu ai chef sa vorbesti, per ansamblu, este un tipar de comportament din care cineva din exteriorul vostru sa poata spune “se vede ca sunt prieteni buni“.

nu cauta folosul sau.

Foarte evident, foarte clar, foarte simplu. Nu cauta folosul sau. Nu cauti folosul tau. Este sinonima cu intrebarea “mie ce-mi iese din relatia asta?”. Ma asculta? Imi ridica prestigiul? Da bine in lume sa apar cu el? Ma ajuta la treburile de zi cu zi? Imi face viata mai usoara? Pur si simplu, ce-mi iese mie?

Nu esti prieten cu cineva, doar pentru ca-ti acorda atentie, doar pentru ca te ajuta, doar pentru ca te face sa te simti bine, sau doar pentru ca-ti implineste anumite nevoi. Sunt unii care stau lipiti de o persoana atata timp cat acea persoana ii implineste nevoile. Dupa care in mod misterios dispare. Aici pot intra multe lucruri, las la imaginatia voastra sa determinati ce inseamna sa cauti folosul tau intr-o prietenie.

Urmatoarele in partea a II-a. Astept feedback.

Ioan 2:13 Pastele Iudeilor erau aproape; si Isus s-a suit la Ierusalim.
14 In Templu a gasit pe cei ce vindeau boi, oi si porumbei si pe schimbatorii de bani sezand jos.
15 ?A facut un bici de streanguri si i-a scos pe toti afara din Templu, impreuna cu oile si boii; a varsat banii schimbatorilor si le-a rasturnat mesele.
16 Si a zis celor ce vindeau porumbei: Ridicati acestea de aici si nu faceti din casa Tatalui Meu o casa de negustorie.
17 Ucenicii Lui si-au adus aminte ca este scris: Ravna pentru casa Ta Ma mananca pe Mine.

Cati vi-l imaginati pe Isus facand asta? Si cand vi-L imaginati, cum vi-l imaginati? Chiar sunt curios. Pentru mine este o curiozitate foarte mare. Mi-am dat seama de niste lucruri care nu sunt in regula, mi-am dat seama ca a fi bland, nu inseamna a nu fi autoritar. Nu inseamna sa nu fii ferm. Fermitatea face parte din blandete. Adevarul este ca cateodata, cu unii oameni, trebuie sa se ia atitudine. Sunt unii oameni care nu inteleg, decat daca doare.

Titlul as fi vrut sa fie acelasi cu melodia de la dc-talk, “the hardway”. Pentru ca asta reflecta ceea ce vreau sa spun. Exista unii oameni, avizi dupa atentie, care vor prin orice mijloc sa fie in centrul atentiei, si la care nu le poti explica nicicum ca gresesc. Ca sunt ridicoli. Nu le pot explica ca pe mine ma apuca durerile in cot cand ma regasesc in postarile altora. Nu le pot explica ca sunt mai prosti decat cred ei ca sunt, pentru simplul fapt ca din asta ar iesi ca eu ma consider mai destept. Si pana la urma urmei, ce poti sa le spui unor oameni care nu inteleg de vorba buna? Violenta e metoda cea mai veche, si cea mai eficienta. De asta, azi ne-am construit atatea legi care sa ne protejeze de la violenta. Pentru ca ne aducem aminte de copilarie, de acea frica de a face ceva rau, care automat atragea dupa sine bine cunoscutele sedinte de reeducare prin metode violente. Dar tinea. Violenta nu este o solutie. Violenta este ultima solutie. Iar aici nu ma refer la cea fizica. Ma refer la cea verbala, cea de atitudine, si asa mai departe. Ca si exemplu, daca un om nu vrea sa asculte nicicum, refuza sa inteleaga, poti foarte violent sa-i spui niste cuvinte care-l vor durea adanc, dar care daca raman nespuse, nu vor ajuta niciodata persoana respectiva sa se schimbe.

Foarte dureros, dar acesta e adevarul. Cand Dumnezeu vede ca nimic nu mai functioneaza, ce face? Da cu noi de toti peretii. Evident ca nu-si va trimite ingerii pe post calai, ci inseamna ca va distruge absolut tot ce e in jurul nostru, pentru simplul fapt ca altfel nu am intelege mesajul. James are un citat foarte frumos, care spune ca God’s love is not a pampering love, it’s a perfecting love. Cu alte cuvinte, Dumnezeu e mult mai interesat de cine suntem, decat cum ne simtim pe moment. Suna greu de digerat, dar Dumnezeu prefera sa te lase sa suferi, ca sa inveti un lucru (sa ierti, sa fi umil, sa apreciezi pe ceilalti, sa nu ai complexe de superioritate, etc etc) decat sa fi fericit. Pentru ca Dumnezeu stie ceva ce si tu stii, doar ca uiti deseori. Viata aceasta, ca intreg, reprezinta 0.000 [pune un infinit de zero-uri aici]1% din existenta ta. Gandeste-te ca la un vaccin, preferi sa fie mai scurt si mai dureros, decat mai lung si mai putin dureros, nu?

Foarte simplu atunci. Concluzia ar fi ca este bine sa fi ferm, este bine sa fi taios, este bine sa fi sadic chiar, atunci cand observi ca nimic altceva nu-si face efectul.

Pentru fanii Vama Veche si nu numai.

Sunt unii oameni, care indiferent de ce ar face, indiferent de ce ar avea, indiferent de cine ar fi langa ei, vesnic au scuze. Genul de om la care daca sufla putin vantul, se prabuseste tot. Mi-a venit in minte atunci pilda aceea, cu casa de pe nisip. In general imi imaginam acea pilda, ca simbolizand fragilitatea casei fata de valuri, fata de furtuni, fata de cataclisme. Niciodata nu mi-a trecut in cap pana acum, ce s-ar intampla in cazul unei banale adieri de vant. Si acum imi dau seama de fapt, ca la o casa de nisip, nu e nevoie de valuri, nu e nevoie de furtuni, nu e nevoie de tsunami, un simplu vant o va scutura din plin.

La fel este si cu oamenii cu baze fragile. Nu e nevoie de cataclism ca sa-ti dai seama de ei, e suficient sa ii observi cum reactioneaza in cazul unui vant banal. Tot timpul va exista o piedica pentru acestia. Acestia nu sunt pesimisti, nu vad lucrurile tot timpul negru, din contra, sunt foarte optimisti, foarte veseli, foarte deschisi, dar cum ziceam, cu prima adiere de vant…s-a dus tot.

Incet incet reusesc si eu sa scap de acest mod de gandire, care vad ca face ravagii printre cei din jurul meu. Si am decis sa nu las sa faca ravagii si printre mine.

Da, traim in Romania, viitorul e sumbru, negru chiar, financiar, sentimental, fizic, sunt boli noi la toate colturile, sunt oameni care vor sa te fure la toate colturile, sunt de toate peste tot.

Citeam acea scrisoare nostalgica, despre generatia care se juca afara, scapa bomboana pe jos, o lua, sufla pe ea si manca, si totusi nu aveau atatea boli copiii pe atunci. Si mai sunt multe paradoxuri asemanatoare.

In concluzie, fundatia e 90%, restul e inertie, este concluzia la care am ajuns eu.

Cand fiecare va realiza importanta bazelor, probabil ca din acel moment incolo va incepe adevarata schimbare intr-un om.

Datorita serviciilor pe care le prestez, din cand in cand mai trebuie sa fac cate-un sistem, sa cumpar niste componente, si ieri mi s-a intamplat un lucru care cred eu ca merita povestit.

Situatie banala, omul vrea calculator, am zis bine, ma duc sa-i fac o propunere, si este aici langa mine jos un magazin. Cum mi-a fost lene sa tot merg, sa tot vin incolo incoace, am zis ca merg aici ca e aproape. Intru frumos in magazin, dau un de un geek tipic, ochelari, par mare, etc etc. Semn bun, zic eu. Ii spun sa-mi faca o oferta pentru un sistem ca ma grabesc, ii zic rapid componentele, si-mi zice ca el nu face sisteme. Ma uit putin la el, in spate pe raft plin de componente, dar am zis ca trec peste. Il mai intreb odata, dar ai componente aici, fa-mi oferta cu componentele, ca le asamblez eu, ca-mi trebuie la o firma. Se uita la mine, ma uit la el, astept raspuns, la care el ma pofteste frumos afara zicand: Stiu eu ce vrei tu, ai nevoie de 5 oferte, sa mergi la firma si firma sa aleaga cea mai buna oferta, lasa ca atunci cand firma aia o sa ma aleaga pe mine ca si vanzator, atunci o sa fac si eu oferte. Ma uit putin la el…oscilez intre nebunie temporara si prostie iremediabila, sau pur si simplu lipsa de spirit antreprenorial…si ies frumos afara.

Domnul nu a auzit ca traim intr-o tara capitalista? Normal ca aleg oferta cea mai buna. Iar in al doilea rand, i-am zis ca nu e vorba de asta, imi trebuie un sistem si el e cel mai apropiat magazin de blocul meu.? Dar nu i-a pasat. Un amarat de magazin de la coltul blocului, dintr-un loc cu vad comercial aproape zero, isi pofteste frumos clientii afara din cauza frustrarii personale ca lumea nu alege oferta lui.

Pai in asemenea conditii, presimt ca tipul nu va trece mai departe de un amarat de magazin.

Puteti enumera 80 de tari? Daca nu, uitati-va si simtiti-va. Aveti motive.

gasita pe la ariel.

Ce e trist e nu ca tipul are dreptate (chiar are), ce e trist e ca lumea e prea ocupata cu Paris Hilton, Britney Spears, Columbeanu sau alti clovni de genul ca sa-si dea seama de realitate.

Culmea este ca are dreptate, si eu m-am intrebat cand am fost in Washington ce cauta femeia aia pe cladirea congresului, si de ce toate bulevardele se-ntalnesc intr-un singur loc? Si de ce acel monument e? un obelisc egiptean? Obelisc care se afla de obicei la intrarea in templele egiptene pagane?

Multe intrebari (aparent) fara raspuns.

Apropo, stiti care era reteta romanilor pentru a manipula poporul?

Paine si circ…

(in traducere, materialism si entertainment).

Pentru cei care inca cred in tot ce se vede la televizor.

Atentie, imagini explicite (pe care le gasiti oricum in filmele Disney)

Iti da de gandit.