Duminică dimineaţa, la biserică la Maranata, era un tânăr în echipament legal de pocăit. Freză, jeacă, tenişi, tot ce vrei. Tare gălăgios şi enervant, s-a pus exact lângă mine. La un moment dat îl aud pe un ton foarte grav, cum îşi exprimă o mare frustrare: “Uită-te acuma la ăla cu bretonul ăla, vai ş-amar, io am fost primu cu breton în biserica asta, amu se ia şi el după mine.“

Am pufnit puţin în râs, dar evident că era prea egocentric ca să-şi dea seama că de el râd. N-am zis nimic, sunt perfect obişnuit de la Peniel cu faze de genul.

Faza care m-a călcat pe nervi literalmente, a fost la finalul programului, când a păşit în apa botezului un bătrân de 60 şi ceva de ani. Vă daţi seama, bătrânul radia de bucurie, ştiind ce-a pierdut toţi aceşti ani. La care tânărul frezat de lângă mine începe să-l ia la mişto şi să râdă de el. După ce termină, îl aud zicând mirifica replică “noah hai că a terminat şi cu ăsta, putem pleca” şi iese grăbit afară (cu ppc-ul probabil). Am stat şi m-am gândit, are rost să mă leg de el? N-avea rost, nu-l cunoşteam, nu mă privea, n-avea rost.

Dar totuşi, am venit cu un gust amar de acolo 100% din cauza lui. În rest programul chiar a fost frumos. Îmi place foarte mult cum e gândită arhitectura bisericii (prietenii ştiu de ce).