Înainte să continui, trebuie să menţionez (nu credeam că este necesar, dar se pare că este) că postul nu este adresat nimănui specific. Sunt nişte lucruri care mie personal mi se par normale într-o relaţie de prietenie. Orice asemănarea cu persoane reale, fapte reale, lucruri reale, sunt pur şi simplu întâmplătoare.

Acesta nu se vrea sub nici o formă a fi un ghid complet, ceva absolut, din contră, e foarte relativ, şi subiectiv în acelaşi timp. Să continuăm deci, lista e lungă…

Un lucru esenţial este empatia. Empatia este capacitatea de a te pune în locul celeilalte persoane. Foarte rară capacitate, şi foarte preţioasă. Ascultă-l când vorbeşte, dar ascultă-l activ. Ascultă-l când vorbeşte, iar cateodată, dacă e necesar, repetaă cu cuvintele tale ceea ce ţi se comunică, pentru a demonstra şi a te asigura că într-adevăr ai înţeles problema. Aprobă pe cealalta persoană, poti face asta spunand lucruri de genul “inteleg, observ ce te deranjeaza, imi imaginez cum te simti”. Acest fapt ajută cealaltă persoană sa înţeleagă că îi eşti alături şi că într-adevăr încerci să înţelegi prin ceea ce trece. Un alt lucru pe care-l poţi face este pur şi simplu să araţi afecţiune. Câteodată o îmbrăţişare, o strângere de umăr, o atingere pe umăr valorează mai mult decât o mie de cuvinte, mai mult decât ore întregi de discuţii, filosofat vis-a-vis de problemă. În toate acesta Eye contact is everything. Nu am gasit o expresie in limba romana care sa sune la fel de bine. Dar cred ca ati inteles. Uită-te la el când vorbeşti cu el, nu te uita pe pereţi.

Un alt lucru esenţial ar fi respectul. Nu-l iei de fraier, nu-l consideri inferior ţie, nici măcar să nu gândeşti asta. Dacă vei gândi asta, va ieşi la suprafaţă mai devreme sau mai târziu, şi probabil îl vei pierde pe acel prieten când va afla ce părere ai tu de fapt despre el. Trebuie să-l respecţi, şi să-l apreciezi pentru ceea ce este.  Aici asta automat implică şi încurajarea. Dacă tu nu crezi în el, eu garantez că-şi va găsi pe cineva care să creadă. Dacă vezi că are reţineri în a-ţi spune ce gândeşte, ce visează, ce ar vrea să facă, ar trebui să acţionezi urgent, asta înseamnă că undeva în spate, l-ai rănit prin a nu crede-n el, iar asta desigur că a atras ridicarea gărzii. Am observat îndeosebi că fetele au acest prost obicei de a se grăbi cu concluziile proaste. Sau poate doar eu am observat asta.

Evită compararea cu alţii. Nu e nimic mai distrugător pentru o relaţie, decât lauda ta constantă la adresa altora uitând de el. E pur şi simplu inadmisibil, şi nu trebuie iertat cred. Ideea de bază ar fi dacă îi crezi pe ceilalţi mai buni, de ce-l mai ţii pe acesta lângă tine? Doar pentru că acei ceilalţi nu te-ar băga-n seamă probabil. Ţin de bun simţ aceste chestiuni.

Fi de partea lui, chiar şi când greşeşte. Da, mustră-l că a greşit, nu-i ascunde greşala, spune-i că a greşit, dar fi de partea lui. E greu, a greşit, toţi greşim, dar este un lucru elementar care observ că e din ce în ce mai uitat. Dacă se greşeşte, se taie rapid tot.

Apără-l în faţa altora. Nu cred că mai trebuie menţionat, dar când auzi lucruri rele, adevărate sau neadevărate, este de datoria ta să intervii.

Nu ascunde relaţia. Nu e nimic mai prostesc decât să ascunzi prietenia cu cineva. Dacă îţi e ruşine să te afişezi cu el, de ce-l mai ţii de prieten? Îţi spun eu de ce, pentru că ţii la imaginea ta mai mult decât la prietenul tău, drept urmare nu-l meriţi. Da, e greu cu mândria asta.

Urmează partea a 3-a. Nu de alta dar sunt incredibil de mulţi oameni care la o vârstă considerabilă nu-s capabili să ţină un prieten mai mult de câteva luni de zile. Şi trebuie să le zică careva ce greşesc.