Un picior de prag, pe-o gura de rai.
Ioan 2:13 Pastele Iudeilor erau aproape; si Isus s-a suit la Ierusalim.
14 In Templu a gasit pe cei ce vindeau boi, oi si porumbei si pe schimbatorii de bani sezand jos.
15 ?A facut un bici de streanguri si i-a scos pe toti afara din Templu, impreuna cu oile si boii; a varsat banii schimbatorilor si le-a rasturnat mesele.
16 Si a zis celor ce vindeau porumbei: Ridicati acestea de aici si nu faceti din casa Tatalui Meu o casa de negustorie.
17 Ucenicii Lui si-au adus aminte ca este scris: Ravna pentru casa Ta Ma mananca pe Mine.
Cati vi-l imaginati pe Isus facand asta? Si cand vi-L imaginati, cum vi-l imaginati? Chiar sunt curios. Pentru mine este o curiozitate foarte mare. Mi-am dat seama de niste lucruri care nu sunt in regula, mi-am dat seama ca a fi bland, nu inseamna a nu fi autoritar. Nu inseamna sa nu fii ferm. Fermitatea face parte din blandete. Adevarul este ca cateodata, cu unii oameni, trebuie sa se ia atitudine. Sunt unii oameni care nu inteleg, decat daca doare.
Titlul as fi vrut sa fie acelasi cu melodia de la dc-talk, “the hardway”. Pentru ca asta reflecta ceea ce vreau sa spun. Exista unii oameni, avizi dupa atentie, care vor prin orice mijloc sa fie in centrul atentiei, si la care nu le poti explica nicicum ca gresesc. Ca sunt ridicoli. Nu le pot explica ca pe mine ma apuca durerile in cot cand ma regasesc in postarile altora. Nu le pot explica ca sunt mai prosti decat cred ei ca sunt, pentru simplul fapt ca din asta ar iesi ca eu ma consider mai destept. Si pana la urma urmei, ce poti sa le spui unor oameni care nu inteleg de vorba buna? Violenta e metoda cea mai veche, si cea mai eficienta. De asta, azi ne-am construit atatea legi care sa ne protejeze de la violenta. Pentru ca ne aducem aminte de copilarie, de acea frica de a face ceva rau, care automat atragea dupa sine bine cunoscutele sedinte de reeducare prin metode violente. Dar tinea. Violenta nu este o solutie. Violenta este ultima solutie. Iar aici nu ma refer la cea fizica. Ma refer la cea verbala, cea de atitudine, si asa mai departe. Ca si exemplu, daca un om nu vrea sa asculte nicicum, refuza sa inteleaga, poti foarte violent sa-i spui niste cuvinte care-l vor durea adanc, dar care daca raman nespuse, nu vor ajuta niciodata persoana respectiva sa se schimbe.
Foarte dureros, dar acesta e adevarul. Cand Dumnezeu vede ca nimic nu mai functioneaza, ce face? Da cu noi de toti peretii. Evident ca nu-si va trimite ingerii pe post calai, ci inseamna ca va distruge absolut tot ce e in jurul nostru, pentru simplul fapt ca altfel nu am intelege mesajul. James are un citat foarte frumos, care spune ca God’s love is not a pampering love, it’s a perfecting love. Cu alte cuvinte, Dumnezeu e mult mai interesat de cine suntem, decat cum ne simtim pe moment. Suna greu de digerat, dar Dumnezeu prefera sa te lase sa suferi, ca sa inveti un lucru (sa ierti, sa fi umil, sa apreciezi pe ceilalti, sa nu ai complexe de superioritate, etc etc) decat sa fi fericit. Pentru ca Dumnezeu stie ceva ce si tu stii, doar ca uiti deseori. Viata aceasta, ca intreg, reprezinta 0.000 [pune un infinit de zero-uri aici]1% din existenta ta. Gandeste-te ca la un vaccin, preferi sa fie mai scurt si mai dureros, decat mai lung si mai putin dureros, nu?
Foarte simplu atunci. Concluzia ar fi ca este bine sa fi ferm, este bine sa fi taios, este bine sa fi sadic chiar, atunci cand observi ca nimic altceva nu-si face efectul.








Ar fi multe de spus legat de ceea ce ai scris dar cred ca un singur lucru merita … ascultam in urma cu cateva ore o predica de-a fratelui Doru Pop despre multumire si mi-a placut mult modul in care incheie … vorbeste despre carul de biruinta a Lui Dumnezeu si citez:”…eu sunt cel care sunt biruit in lupta de Cristos si sunt legat si purtat de carul biruintei Lui Cristos ; a fi purtat in carul biruintei Lui Cristos nu este totdeauna o victorie ci este o biruire a Lui Cristos asupra mea, este o continua biruire a mea de catre Cristos … caci eu numai asa biruiesc in masura in care ma las biruit, eu numai asa sunt victorios in masura in care Cristos are victorie asupra mea … si spune apostolul Pavel sa fim multumitori ca El ne poarta in carul Lui de biruinta…”.
…pana la urma tot ce conteaza este ca noi sa devenim tot mai mult asemeni Lui Cristos … multumiti stiind ca “Domnul mustra pe cine iubeste, ca un parinte pe copilul pe care-l iubeste!” prov 3:12.
November 21st, 2007 at 6:24 amdumnezeu are caile lui ciudate de a face om din tine.om cu adevarat.
November 21st, 2007 at 8:56 am[...] by katairobert on November 21, 2007 Cand am citi la Manu pe blog despre ce inseamna sa o iei cu partea mai dura cateodata ca sa ajungi pe calea cea buna si [...]
November 21st, 2007 at 8:48 pm