Stăteam şi mă gândeam la o problemă care mă frământă deseori, şi nu cred că sunt singurul. Am găsit însă un răspuns foarte interesant într-una din cărţile apocrife, mai exact cartea Pastorul lui Herma.

Porunca 9

Apoi imi zise: leapada de la tine indoiala si nu sta nicidecum la ganduri cand ai sa ceri ceva de la Dumnezeu zucand in tine insuti:  Cum poti cere si primi ceva de la Domnul cand am pacatuit atat de mult catre El?

- Nu gandi aceasta ci opreste-te si mergi spre Domnul din toata inima si cere de la El fara sa te indoiesti si vei cunoaste multa Lui indurare ca nu te va parasi, ci va implini cererea sufletului tau, caci Dumnezeu nu este razbunator ca oamenii, ci este indurator si se indura de faptura Sa. Tu deci curata inima ta de toate desertaciunile lumii acesteia si de toate relele ce ti-am spus mai inainte. Cere apoi de la Domnul si vei dobandi totul si toate cererile tale vor fi implinite daca vei cere de la Domnul fara sa te indoiesti in inima ta, daca insa te indoiesti in inima ta,  nu vei dobandi nimic din cele ce ceri, caci cei ce se indoiesc de Dumnezeu sunt nehotarati (in credinta lor) si ei nu vor dobandi nici una din cererile lor. Cei desavarsiti in credinta dimpotriva le cer toate cu incredere in Domnul si le primesc, caci le cer fara sa stea pe ganduri si nu se indoiesc de nimic, caci orice barbat indoelnic daca nu se pocaieste cu greu va dobandi mantuirea. Curata deci inima ta de indoiala , imbracate cu credinta caci este puternica si crede lui Dumnezeu ca vei primi toate cele ce ceri. Si daca vreodata primesti de la Domnul ceva mai tarziu  vreun lucru pe care la- cerut, nu te indoi din cauza ca nu sa implinit indata cererea sufletului tau, caci cu siguranta pentru vreo ispita sau greseala pe care nu o cunosti primesti mai tarziu cea ce ai cerut. Nu inceta de a ruga pe Domnul pentru cererea sufletului tau si vei primi, iar daca pierzi curajul si te indoiesti cand ceri, invinuieste-te pe tine iar nu pe Cel ce avea sa iti dea. Vezi aceasta indoiala este rea neintemeiata si pe multi ii smulge de la credinta chiar daca erau foarte credinciosi si tari, caci

indoiala este o fiica a diavolului si se poarta cu foarte multa rautate catre servii lui Dumnezeu.

- Dispretuieste deci indoiala si stapan pe ea in orice fapta, inarmat fiind cu credinta cea tare si puternica caci credinta toate le fagaduieste si pe toate le aduce la indeplinire iar indoiala neavand in sine insusi increderea nu izbaveste in niciuna din faptele pe care le intreprinde.

- Vezi dar ca credinta este de sus de la Domnul si este o mare putere, iar in indoiala este un duh pamantesc de la diavolul fara nici o putere. Serveste dar celei ce are putere, adica credintei si fereste-te de indoiala cea fara nici o putere si vei trai pentru Dumnezeu.

Oare are dreptate?