Da, este vorba de film.

Un film care merită văzut, deşi pare că ar fi un basm pentru copii, se adresează şi oamenilor mari deopotrivă. Este un basm tipic, un bildungsroman care poate fi dat exemplu la orele de română, dar nu despre asta vreau să scriu. Vreau să scriu despre nişte replici care mi-au rămas în minte. Dincolo de atmosfera fantastică, de imaginaţie, de povestea clasică de dragoste, sunt nişte lucruri destul de interesante zic eu.

Unul dintre lucrurile care mi s-au părut interesante, a fost replica tatălui lui Tristan (ciudat nume, apropo) văzând dezamăgirea lui faţă de oamenii din jur. Nu ştiu cât a fost gândită replica, nu pot ştii nici măcar dacă au vrut intenţionat ca replica să iasă aşa, dar a ieşit. Replica cu pricina era: “Auzi, toţi oamenii pe care i-am invidiat când am fost copil, au ajuns să ducă vieţi medicore. Poate ar trebui să priveşti din alt punct de vedere, faptul că eşti altfel. Că nu reuşeşti să intri nicicum în tipar.”

Poate ar trebui câteodată şi noi să facem asta. Şi poate, dacă viaţa noastră, nu diferă cu nimic de cei necreştini, dacă facem aceleaşi lucruri ca şi ei, dacă vorbim ca şi ei, dacă ascultăm aceeaşi muzică ca şi ei, dacă bem ce bem ei, dacă cântăm ce cântă ei, poate ar trebui să ne punem nişte semne de-ntrebare.

Altă idee ce-mi place, era ideea că, de ce ne chinuim de atâtea ori, să fim pe placul unor oameni, pe care oricum nu-i prea avem la suflet?

M-a pus pe gânduri oarecum, oare de ce? De ce să mă schimb eu, pentru nişte oameni cu care nu am nici o treabă? Mi-a plăcut mult ideea, şi parcă m-a şi ambiţionat în anumite domenii.