Am observat că scriu din ce în ce mai rar, probabil s-a observat, asta nu e neaparat o problemă, ideea e că sunt foarte ocupat şi blog-ul nu reprezintă deloc o prioritate pentru mine (spre deosebire de ce ar crede unii).

Am observat că intenţiile cu care l-am început, nu mai sunt pe-aici. Observ (multe observ eu, ştiu) că blog-ul, la fel cu orice pe acest pământ blestemat (nu sunt supărat, dar chiar e blestemat de păcat), trebuie să munceşti, să te forţezi, să lupţi, ca să faci din el un lucru bun. Mă gândeam eu că suntem orientaţi natural spre păcat, dar nu credeam că se aplică şi la un amărât de blog asta, până la urmă, ce blog, e doar un site unde scriu eu câte-o aberaţie din când în când. Ideea este că da, se aplică şi aici se pare. Nu vine de la sine, nu vine nimic de la sine, cum mi-ar place mie să fie.  Dar e ok, asta-nseamnă că trebuie să mă dau bătut şi să mă apuc de altceva?. Nicidecum (cuvântul ăsta îmi aduce aminte de predicile lui Iancsz). Trebuie doar să fac la fel cu orice alt lucru. Să nu-l las să vină de la sine, ci să mă forţez să-l păstrez în limitele logicii, bunului simţ, şi al legislaţiei în vigoare.

În continuare, sunt curios, ce vă place, sau ce nu vă place în ceea ce scriu eu pe-aici (rar ce-i drept).