lucruri banale, simple, şi prosteşti.
De ceva vreme, mi se-ntâmplă un lucru ciudat. Aud din ce în ce mai rău de tot felul de idioţi, care nu îmi explic ce gândire pot avea, nu-mi explic cum se aşteaptă să facă ceva în lumea asta, când le lipsesc nişte lucruri elementare de bun simţ.
Exemplu:
Persoana Ics aduce persoanei Z un client. Persoana Z mulţumeşte persoanei Ics pentru client, cu un comision, o sumă fixă, sau o favoare simbolică. Lucru normal, nu?
Ei bine, pentru unii nu. Unii Icşi, gândesc aşa:
De ce Z să câştige n euro, şi doar n/10 euro? Da ce, eu îs mai prost?
Fascinant câtă prostie într-un principiu atât de simplu. Adică tu dai doar din gură, faci puţintică impresie, reclamă, practic spus, treabă de 5 minute, eu lucrez 2 săptămâni pe proiectul respectiv apoi, şi tu te aştepţi să faci tot atât cât mine?
Nu văd logica. Dar da, unii se aşteaptă. Nu-i problemă, să aştepte.








Eu unul nu înţeleg ce nu înţelegi. Eu am experienţe mai simple: eu muncesc, fac şi treaba altora, personal auxiliar, în care meserie nu mă pricep, dar mă spetesc că altfel nu iese proiectul, îi plătesc, deşi eu am făcut (şi) treaba lor, ca să scap de o bătaie de cap, iar apoi iau şuturi pe la spate că umblu doar după bani şi câştig mai mult decât alţii …
Se cheamă egalitate, principiu nobil şi înmuiat în posmagi
January 26th, 2008 at 10:49 pm