Dumnezeu din când în când, ne mai deschide un ochi, ne mai desfundă o ureche, ne mai ajută să vedem lucruri care alţii nu le văd, care alţii nu le aud, care alţii nu le-ar crede. Este asta un lucru bun? Eu cred că da. Am observat că-ntotdeauna, cât timp tu faci ce este de făcut, Dumnezeu învârte lucrurile, aşază situaţiile, în aşa fel încât să ieşi cu basma curată.

Recunosc personal, câteodată nu credeam totalmente în versetul care spune că răzbunarea este a Domnului. Ascultam la un moment dat la James MacDonald, o predică în care zicea că noi să facem ce este drept înaintea Lui, restul lucrurilor să le ignorăm. Şi mi-a plăcut mult cum a pus problema, a spus la un moment dat, ceea ce mă întrebam eu: bine, fac un lucru, dar cine se va ocupa de reputaţia mea? Aici recunosc că m-am oprit puţin, şi am dat volumul mai tare, pentru că exact atunci treceam printr-un moment de genul eu contra restul. Şi mă gândeam cât risc aici, dacă nu am dreptate, toate se vor sparge la mine-n cap, şi voi cădea (puţin spus) oarecum de fraier. Şi chiar mă frământa asta. Şi stăteam şi mă gândeam, oare, oare, ce se va-ntâmpla? Va avea Domnul grijă?

Întrebarea şi scopul postului este, oare Dumnezeu chiar are grijă? Oare El chiar lucrează, chiar aranjează lucrurile în aşa fel încât cei ce se-ncăpăţânează până la a fi batjocoriţi literalmente să iasă cu basma curată?

Voi ce ziceţi, se-ntâmplă? Deznodământul a fost deja, am să povestesc după.