N-aţi avut vreodată o senzaţie foarte ciudată, că ceva nu e-n regulă cu lumea asta? Oarecum, cumva, că nu aparţineţi de ea?
Acea senzaţie, că sunteţi străini, că nu vă puteţi găsi locul nicicum?
Deseori am senzaţia asta. Pur şi simplu mă uit în jurul meu, şi simt că ceva nu e-n regulă. Ştiu că am mai scris despre asta, dar mai nou, iar am senzaţia asta ciudată.
Câteodată am obiceiul de a mă uita la cer, nu în stilul clasic, ci cel puţin mai avansat, aka Google Earth. Ştiţi că mai nou vă puteţi uita şi spre cer.
Mă fascinează pur şi simplu, chiar mă gândeam odată, ce-ar fi să mă uit spre cer într-o noapte, şi ceea ce văd, să fie total diferit faţă de ceea ce văd de obicei. Nu luna, nu steaua nordului, ci total alt peisaj.
Oarecum, să realizezi dintr-o dată că eşti total într-un alt colţ al universului, într-o total altă lume.
Ştiu că mă uit prea mult la Stargate, dar un lucru ce m-a fascinat, şi totdeauna mă va fascina, sunt acele secvenţe, când la un moment dat, acţiunea petrecându-se într-o altă galaxie, oamenii, oameni obişnuiţi de altfel, asta-mi place la serial, se plimbă sub cer, şi cel mai interesant, e că într-o anumită secvenţă, când doi se plimbau (chestii romantice, etc etc) pe cer, se vedea galaxia noastră, Calea lactee, sau Milky way, cum doriţi.
Ar fi o senzaţie foarte ciudată, să te uiţi pe cer, să vezi clar şi limpede întreaga galaxie, şi să te gândeşti, că acolo undeva, un punct minuscul, abia vizibil, reprezintă toată lumea noastră, tot ceea ce cunoaştem, trăim, vedem, auzim.
Un punct minuscul, atâta tot.
Nu vreau să mă bag în dispute privind extratereştrii, existenţa sau neexistenţa lor, ce vreau să spun doar, este că ştiu că nu sunt singurul care simte că nu aparţine aici. Că nu vine de-aici, şi nici nu va rămâne aici.
Suntem ciudaţi, nu ne-nţelege nimeni, fanatici chiar. Avem şi nişte clădiri bizare în care ne-ntâlnim o dată pe săptămână, ca să ne-aducem aminte încotro vom pleca, dar, mai ales, că vom pleca împreună.
Dacă e să zică cineva, dacă există sau nu există extratereştrii, noi ştim sigur că există, pentru că noi suntem acei extratereştrii.
Nu venim de pe Pământ, şi vom pleca înapoi acasă, acel acasă care nu se află pe Pământ. Noi suntem adevăraţii extratereştrii, pe care-i caută toată lumea.
Noi, creştinii.
Tot ce sper e să nu mă leg prea tare sufleteşte de planeta asta.