Comments on: Ceva nu e-n regulă…

By: Diana

Diana — Fri, 07 Aug 2009 08:49:24 +0000

imi poate da cineva versurile acelei cantari?? versurile complecte.

By: What is life? « agentia de vise fericite

What is life? « agentia de vise fericite — Wed, 28 May 2008 19:47:17 +0000

[...] dar totusi…ce este viata?…Manu zicea intr-un post “Mă fascinează pur şi simplu, chiar mă gândeam odată, ce-ar fi să mă uit spre cer în… [...]

By: ruben

ruben — Sat, 24 May 2008 07:16:02 +0000

si totusi fiecare dintre noi se vede pe sine ca fiind centrul acestui infinit. eul fiecaruia primeaza
nimeni nu se realizeaza ca este un micron la nivel planetar, si la nivelul galaxiei este insesizabil
daramite al universului

By: camitza

camitza — Fri, 23 May 2008 19:59:18 +0000

infinit…ce mister.. da, e ciudat manule. si fara sa vrem, sorry, da ne cam legam ‘sufleteste’ de ce avem aici, e inevitabil cred.. dar mai cred ca atunci Cand timpul va muri, vom fii altii

By: Andrei Monciu

Andrei Monciu — Fri, 23 May 2008 19:54:30 +0000

e bine ca ai sentimentul asta, intr-un fel nu ar fi normal sa nu-l ai. Si eu simt asta de multe ori, acuma e pototpul afara dar stiu ca toate astea nu conteaza, durere, bucurie, suferinta, extaz, toate vor trece si acolo ne vom simti impliniti, vom trece si noi prin propriul stargate, apropo oare chiar sa fie o lumina alba?:)

By: roby

roby — Fri, 23 May 2008 13:49:27 +0000

bha sincer aveam sentimentu asta si eu de multe ori, sau stateam sa incerc sa inteleg cat de lung e infinitul, sa il pun in comparatie cu viata! Mi se pare asa o chestie ciudata…sa traiesti o viata (o chestie minora in paralel cu vesnicia) si depinde de asta cum vei trai o vesnicie.
Erau momente cand ma plimbam pe drum si mi se parea totul asa strain, mi se parea ca nu aici e locul meu, ca stiu ca trebuie sa ma duc o data undeva dar nu stiu unde…dar trebuie sa plec!

By: Ema

Ema — Fri, 23 May 2008 10:12:23 +0000

Eu de ieri tot am in cap melodia:

“Cerul, loc minunat, plin de har si slava,
Vreau sa-L vad pe Domnul meu,
Cerul e un loc minunat,
Eu merg acolo”

si ma apuca zambetul pe holurile facultatii. Go figure… Si nu am mai cantat cantarea asta de o gramaaaaada de vreme. Doar mi-a venit subit dupa ce am ‘aruncat’ o privire spre cer si am multumit Tatalui pentru frumusetea Lui oglindita in cer (ca e gri, ca e albastru).
Si da, nu esti singurul care se simte out of place, ca e intr-o calatorie si abia asteapta sa ajunga la capatul calatoriei. Eu, una, abia astept!