Impresii de după.

În primul rând, o să încep cu ceea ce mă enervează şi cel mai mult: Idioţii care nu fac nimic decât să abereze pe tema “Robii cu prietenii lui”.

Aproape că s-a milogit Robi de unii să vină să colaboreze, să ajute, n-au venit, nu-i bai, cei care am fost, am mers, am pus umăru, ne-am distrat, am mâncat bine, un restaurant din oradea chiar ne-a sponsorizat cu mâncare cum puţini ştiu că există, şi chiar dacă în final am ajuns iar, doar noi de noi, a fost bestial.

Da, doar noi de noi, şi nu văd problema cu asta.

În al doilea rând, nu-mi place de Smith®, care ne-ar scoate el din biserică cu pantomimă cu tot, ardă-ne drept în fundu iadului dacă ar fi după el. Îl ştiţi, e omul ăla cu butonul de volum (şi bun simţ) stricat. Ăla care-l trimetea pe Ioanci în iad, în coşciug, în lună, în stele, numa el ştie. Ţin minte odată una tare: Scapă-ne doamne de ăsta, că-n fundu iadului ne duce pe toţi. Tare de tot.

Lucruri de bine

Au ieşit bine toate în final, mai bine decât ne aşteptam. Promo-ul, vă vine sau nu să credeţi, Miercuri m-am apucat de el, şi joi l-am terminat. Eram convins că o să fie un eşec total.

Faza cu filmarea live, n-a ieşit cum am vrut eu, în prima seară tv-tunerul refuzând cu încăpăţânare să afişeze altceva decât albastru, şi am rămas cu o singură cameră. Sec, ştiu.

A doua seară însă a mers. Sunt mulţumit în condiţiile în care cu aparatură de 500 de euro am făcut ceea ce se face în mod normal cu mii de euro. Adică masă de montaj, camere profesionale, macarale, etc. Ştiţi cum e, când nu este, intervine acel strop de inspiraţie, şi restul 99% de transpiraţie. Chiar am fost sceptic că va funcţiona ceva, dar a mers.

Mulţumesc pe această cale celor care ne-au pus la dispoziţie proiectoarele, chiar ne-au fost de mare ajutor.

A da, în final, eu am ajuns la lumini, deci dacă v-a enervat ceva, vi s-a părut prea întunecat/colorat/luminos câteodată, nu e vina mea, pur şi simplu nu m-am putut abţine.

Decorul a fost ceva neaşteptat, aici Mircea are 90% din merite. Adică conceptualizare/vizualizare apoi managementul resurselor, echipei, oamenilor (na că şi eu pot folosi denumiri şmechere). El ne împingea pe la spate, hai să merem, hai să dregem, hai să facem.

Ce mi-a mai plăcut, e că am avut de învăţat de la multe trupe, şi cred că inclusiv trupa de panto are de învăţat de la acele trupe. O să zic ce într-un post viitor.

Acestea fiind spuse, abia aştept să pun în aplicare cu Robi un proiect foarte interesant, legat de partea de dramă/pantomimă. Ceva ce demult vroiam să fac, doar că n-aveam cu cine şi mult peste media celor ce se face acum. Sunt idealist, ştiu, dar o să vedem ce-o să iasă.