Oare ce ar fi?
Oare ce-ar fi, dacă din când în când, am zice adevărul crud unor oameni? Nu mă refer să fim răutăcioşi, ci să fim pur şi simplu sinceri.
Cum a zis odată Ioanci mai demult, într-o predică la tineret, în cazul fetelor era cazul, dar o să prindeţi ideea. Cică dacă o prietenă întreabă dacă-i stă bine cu o anumită chestie (rochie, pălărie, fustă, bluză,etc) şi-i stă penibil de tot, ce faci, îi zici sincer că arată jenant, sau o laşi să trăiască cu impresia greşită?
În ultimul timp învăţ tot mai mult să fiu cât mai sincer. Adică dacă cred că o idee e proastă, să zic pur şi simplu omului că ideea e proastă, şi gata. Sau orice alt lucru de genul.
Cel mai sensibil subiect mi se par predicile. Cine o să le zică vreodată o părere sinceră, crudă, şi realistă?
Uşor de zis, dar greu de zis.
greu de zis si predica.
depinde de situatie. daca e prietena cum spui tu sinceritatea e un must. cu atat mai mult daca se poate schimba ceva. de cealalta parte iti dau un exemplu: ma intreaba o colega la un party cum ii sta intr-o rochie (nu vreau sa descriu rochia
) si atunci am dat un raspuns neutru (nici ca rau, nici ca-mi place). oricum n-avea de gand sa-si ia alta daca ziceam ca rau.
poate cel mai bine ar fi sa ne formam un mod de gandire si de comunicare eliberat de prejudecati si scenarii si alte alea gen “ce raspuns ar vrea sa primeasca” “ce o sa creada daca spun asta” “ce o sa se schimbe in relatia noastra” “in ce categorie o sa ma incadreze”..cel mai bine e sa dai un raspuns numai in functie de “ce cred eu despre asta” raspuns care il adaptezi situatiei.
oricum oamenii destepti stiu sa invete din critici, chiar le cauta.
May 1st, 2008 at 8:49 pm