Stăteam acuma seara şi mă minunam, cum ambasadorul Italiei la Bucureşti, venise cu un Toyota Rav4, modelul precedent. Dacă nu avea numere albastre nici n-ai fi zis că e vorba de un corp diplomatic.

Îmi imaginez, ai noştrii cu A8-uri, S-Klasse, şi cine ştie câte şi mai câte, şi vai ş-amar de ei, ca oameni. E interesant cum vine unul din ăsta şi dă lecţii la români. Spun sincer că maşini mai scumpe văd la o nuntă românească decât câte am văzut seara asta.

Cred că asta spune mult despre valorile noastre ca naţie. Am scăpat de comunism şi acum suntem nişte complexaţi material. Trebuie să avem totul, cea mai tare maşină din parcare, să moară duşmanii. Mă mir şi de mine de câte ori mă străfulgeră câte-un gând din ăsta, cât de greu îl resping. Oarecum undeva, ceva, te-mpinge parcă să faci să moară duşmanii )

E amuzant, dar e şi trist. Avem nevoie de 2-3 generaţii de copii distruşi să ne dăm seama că valorile materiale contează, dar nu sunt prioritare. E necesar să ai maşină, dar asta nu-nseamnă că trebuie să fie cea mai tare. E în regulă să ai casă, dar asta nu-nseamnă că trebuie să fie cea mai mare din cartier. E ok să ai haine în vogă, să fi la curent cu vestimentaţia, să fi îngrijit, dar din nou asta nu cred că-nseamnă că trebuie să ai cele mai scumpe haine din încăpere.

Aţi prins ideea bănuiesc.