Pentru cei ce nu ştiau, Mash înseamnă Mobile Army Surgical Hospital.

Mi-a plăcut enorm acest serial, din motive foarte complexe. Trebuie să-l vizionaţi foarte atent ca să-l percepeţi la valoarea lui. Mi-a plăcut că s-a încercat pe cât posibil să se ţină cât mai aproape de realitate, şi asta m-a cucerit pe mine unul. Chiar e o adevărată dramă să stai la 17000 km de casă, şi să lupţi pentru problemele altora, plătind cu cea mai mare avuţie a unui om: anii săi.

Să vezi zilnic tineri de 18 ani cu vise, cu cariere, cu abilităţi cum mor, rămân fără picioare, mâini, şi să mai şi ai puterea să-i încurajezi, este ceva. Să-i vezi zi de zi cum toţi luptă de nebuni într-un război ca apoi să primească faimoasele “Dear John letter” în care sunt anunţaţi că fetele pe care le-au lăsat acasă şi-au găsit alţii mai buni care-s acolo (ce ţi-e şi cu americancele fetele astea).

Să dormi ani de zile într-un cort, alături de oameni pe care nu-i cunoşti, pe care eşti nevoit să-i accepţi cu bune şi rele, ca să poţi totuşi trăi cu ei sub acelaşi acoperiş fără să o iei razna.

Să vezi cum cei mai plini de ură oameni lasă toată duşmănia deoparte şi lucrează împreună când e vorba să salveze un om (semn de maturitate în opinia mea).

E un serial extrem de complex, din care am învăţat multe, şi-mi plac filmele/cărţile/etc din care rămâi cu lucruri pe care le poţi aplica în viaţa de zi cu zi.