Dacia Duster şi boala românului post modern.
Ce legătură este între cele două ?
Foarte multe. De la apariţia conceptului Dacia Duster, postat şi repostat peste toate blogurile de “profil” sau de neprofil, am constatat o chestie ce mă enervează la culme: prostia şi răutatea gratuită a românului, pe care o ambalează drept critică şi o serveşte plin de patos.
Ce mă deranjează de fapt? Măcelirea în fel şi chip a conceptului. A Daciei. Începând cu reclama, şi terminând cu maşina în sine, firma, tot ce înseamnă automobil românesc. Ba că reclama e copie după conceptul PAS, conform ochilor unor mari experţi artistici în domeniu, cu ani grei de realizări artistice în spate. Apoi că interiorul ar fi ieftin. Apoi că ar fi desenat de nişte puştani. Apoi că e prea nu ştiu cum.
Biblia spune că din inimă ies izvoarele vieţii, adică din filosofia ta despre viaţă, vor rezulta toate acţiunile tale de-a lungul vieţii. Vă daţi seama atunci cum arată poporul român de mâine? O naţie de răutăcioşi, invidioşi, care urăsc tot ceea ce este român.
Păi de-asta avem drumurile care le avem, de-asta avem birocraţia care o avem, de-asta avem conducătorii care-i avem. Dacă aş fi în locul conducătorilor şi eu aş zice, de ce să mă stresez pentru nişte răutăcioşi şi invidioşi care vor scuipa munca ta oricât te-ai stresa pentru simplul fapt că eşti ROMÂN.
Dacă Dacia Duster ar fi ieşit la unguri, dacă ungurii ar fi avut o industrie auto, o marcă naţională, şi era conceptul lor, pot să vă garantez că îl ridicau şi răsridicau în slăvi, oricât de urât ar fi fost. Şi da, de-asta sunt acolo unde sunt astăzi. Din cauza mentalităţii, filosofiei lor despre viaţă.
Dar noi…noi, românii, ce facem? Îi căutăm defecte, îl verificăm de hibe, căutăm tot ce este greşit la el, ca să putem arăta cu degetu şi să spunem plini de patos: E şi normal, doar e românesc.
De-asta-l urăsc pe Mircea Badea. O spun cu toată inima că este un nebun. Un nesăbuit. El ia această sămânţă a românului şi-aşa sărac şi bătut de soarta situaţiei economice din ţară şi o creşte. Este ca şi cum ai lua rahatul acesta naţional (care orice naţie îl are până la urma urmei) şi să i-l arunci în faţă.
De parcă cetăţeanul român nu ar fi capabil să-şi dea seama în ce ţară trăieşte. De corupţie. De mizerie. De sistemul medical dezastruos. De drumurile postbelice. De toate aceste detalii ce fac viaţa românului ceea ce este ea în prezent.
Îi urăsc pe cei care spun la orice nu iese bine: E normal, România, ce să-i faci…asta e. Păi cum asta e? Sau deja celebra: Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul. Păi normal că ţi-l ocupă dacă nu faci nimic doar stai şi araţi cu degetul.
Nu ştiu dacă aţi observat dar în orice film american, când ne uităm la cineva care-şi cere drepturile, care protestează, care luptă pentru ceva, râdem de ei şi zicem ce proşti îs. Ce naivi sunt. Ce fraieri sunt. Sau în cel mai bun caz: Păi acolo e america, e altfel sistemul. Ceea ce este total adevărat, această mentalitate este cea mai aproape de cea corectă, dar nicidecum cea sănătoasă.
Nu încerc să neg adevărurile. Nu încerc să neg faptul că rahatul nostru naţional e mai mare decât al altor naţiuni. Gândiţi-vă că noi am avut 50 de ani în care am tot mâncat, şi abia acum iese afară.
Dar oricine ştie că viaţa este 10% ceea ce ţi se-ntâmplă, şi 90% cum reacţionezi la ceea ce ţi se-ntâmplă.
Iar noi, în loc să ne susţinem unul pe altul, facem exact ceea ce vor ştim noi cine să facem. Să ne dăm unul altuia în cap. Chiar Isus a spus:
„Orice împărăţie dezbinată împotriva ei, este pustiită; şi o casă dezbinată împotriva ei, se prăbuşeşte peste alta.
Este că ne fură toată lumea (din exterior) toate resursele? Este.
Este că ne batem între noi ca idioţii? Este.
Este că ne furăm între noi tot ce putem? Este.
Este şi normal pentru că fiind prea ocupaţi cu paiul din ochiul aproapelui, nu vedem ce ni se-ntâmplă de fapt.
Am admirat de exemplu iniţiativa EuropaFM de a susţine producătorii autohtoni prin publicitate gratuită:

Mi se pare o dovadă de maturitate greu de egalat. A luat toate trusturile româneşti de scandal şi le-a aruncat de pământ. Le-a arătat ceea ce înseamnă mass-media adevărată şi responsabilitate de jurnalist. În stilul celor cum zicea cineva despre BBC. Loveşte din plin întreaga mentalitate ce o lăbărţez eu pe-aici.
Câteva comentarii despre românii care fac ceva (de pe blogul Europa FM):
Suntem o firma de productie si anume prelucrari mecanice prin aschiere. Printre altele
fabrivam piese schimb pentru tractoarele romanesti ce au fost fabricate la Brasov.Exportam asemenea piese in Iran si Egipt unde sunt f. multe tractoare romanesti. In tara au aparut importuri
de asemenea piese din China si India care calitativ sunt in general necorespunzatoare.
Bani cheltuiti cu piesa , montaj etc. dupa putin timp trebuie facuta o alta reparatie.
Concluzia Iranul si Egiptul au trecut la efectuarea reparatiei numai cu piese romanesti
Sunt de parere ca ar trebui ca servetelele umede sa fie promovate mai mult. ASIL COSMETICS este singurul nostru producator din tara. super tare site-ul lor. accesati http://www.asilcosmetics.ro. Eu, sincer folosesc produselor lor, avand o calitate fbuna la un pret accesibil. brandurile care le vezi prin reclame pe tv sunt de fita! doar imaginea e de capul lor. de curiozitate incercati BUBUBEBE sau GALA.
Au scos acum servetele umede pentru copii cu diferite extracte si vitamine.super!
Ma declar o clienta fidela ASIL COSMETICS! hai ASIL!
realitatea este ca acest post de radio are numai profesionisti, campania de cumparare a produselor romanesti este fantastica
ar fi o problema…
reprezint o firma de confectii textile pentru copii (de la varsta de 0 pana la 10 ani), si producem aceste hainute de multi ani ;
(ne-am inscris si noi la campania d-vs de promovare a firmelor romanesti)
clientii nostri sunt magazinele ce comercializeaza aceste confectii en detaille, tot noi distribuindu-le in tara;
am avut 20 de angajati, insa chiar daca acum avem 14, lucram continuu, suntem rentabili, si speram sa ne mearga si mai bine;
nu am reusit sa progresam in raport cu cantitatea de munca si
`creieri storsi` depusa, datorita faptului ca am avut in fata intotdeauna varianta
cumparatorului (potronului de magazin) de a achizitiona un produs chinezesc deoarece acesta are pretul la jumatate fata de pretul nostru de productie; si aici cred ca incepeti sa intelegeti de ce va zic de `creieri storsi`
ce vreau sa spun…
nu sunt numai firme mari in tara noastra, ci si firme de dimensiuni mai mici, cum suntem noi;
propunerea noastra este sa desfasurati o campanie de cumparare a produselor romanesti produse de firme cu pana la 50-100 de angajati, deoarece acestea au bugete mici si nu si-ar putea promova produsele la radio sau tv, mai ales la un radio de calibru ca al d-vs
fara nici o rautate, dar Kosarom (de ex.) putea sa-si faca reclama si inainte si acum pe banii proprii fara nici un fel de problema;
atat doream sa va spun, si in rest succes in activitate!
Ca şi concluzie, doresc să spun să le fie ruşine tuturor românilor care suferă de cârcoteală, se cunosc ei singuri care sunt, n-am să-i arat cu degetul, şi le doresc să emigreze cât de repede pot, să putem face ceva în România. Dincolo sunt atâtea wc-uri de spălat, atâtea căpşuni de cules, atâţia europeni de servit de nu vă imaginaţi.
Drum bun.
P.S. Pentru cei care mă vor combate din cauza citatelor biblice, asta nu va dovedi decât lipsa unor argumente reale, şi de-aceea îi rog să se abţină. Acestea sunt convingerile mele şi le voi susţine.








asa-i. sunt o gramada de produse romanesti care cu putina reclama si putin ajutor le-ar putea depasi pe cele straine. sa ne uitam doar la industria articolelor de lenjerie. de exp. id sarrieri. printre cele mai scumpe. povestea maicamea de pantofii guban. cat de buni erau. am vazut o pereche in vitrina acum-s vreo 5 6 ani.
dar cum ai spus. daca timp de 50 ani am mancat kkt…
si ce e mai ingrijorator nu e asta. e faptul ca noua generatie e mai preocupata de otv, si magda ciumac, de cancan si libertatea, de emisiuni in care se improasca cu noroi decat unele ce iti solicita cat de cat neuronii.
March 24th, 2009 at 1:08 pmNoua ca noua generaţie, dar şi noi facem parte din ea. Şi putem schimba ceva. Dacă ne vom uita în spate, vor fi 1% cei care inovează, şi restul 99% turma care doar urmează.
Citisem undeva mai elaborat conceptul ăsta. Cei 1% pot face pe cei 99% să-i urmeze, prin simplul fapt că cei 99% nu vor decât să urmeze.
Nu mă miră deloc că este aşa, pentru că nimeni nu are curajul ca în mijlocul unei discuţii puerile/bârfitoare/otv-iste între prieteni, nu are curajul să propună un subiect inteligent. Şi văd şi la mine că nu este uşor, trebuie multă disciplină şi determinare în a-ţi impune aşa ceva. Este extrem de uşor să te laşi purtat de turmă.
Însă de la prostiile astea mici încep schimbările acelea mari.
March 25th, 2009 at 12:19 am