Se zice că un călător a fost oprit de un hoţ în timp ce se întorcea spre casă, care a încercat să-l jefuiască ameninţându-l cu un pistol. Văzându-se singur şi fără ajutor, călătorul spuse hoţului să nu tragă, că-i dă toţi banii, dar îi cere o favoare. Hoţul, mirat îl întrebă. Răspunsul veni rapid: “Uite, dacă merg acasă cu mâinile goale, fără bani fără nimic, soţia mea nu o să mă creadă că am fost jefuit şi o să zică că am băut banii, sau că am fost cu ei la cazino. Aşa că te rog dacă vrei, trage câteva gloanţe prin pălăria mea, ca să pară credibil măcar”. Hoţului i se pare realistă cererea, şi face ce i-a cerut omul.
- Mulţumesc mult, răspunse omul. Dar…auzi, tu n-o cunoşti pe soţia mea, e foarte bănuitoare, foarte greu de mulţumit. Dacă nu cer prea mult, nu ai putea să tragi câteva gloaţe şi prin palton, aşa de aproape, ca să pară şi mai real. Hoţul se conformă şi de data asta, şi trase câteva gloanţe prin palton, dar ultima apăsare de trăgaci merge în gol. Gloanţele se terminaseră. Călătorul, observând asta, îl atacă imediat pe hoţ, îşi ia banii înapoi, şi plecă.

Morala poveştii?

Nu cred că e nevoie de una, am vrut doar să scriu povestirea, mi s-a părut interesantă.