Dacă aş avea o categorie cu melodii ce mă toacă la ora asta, cred că asta ar fi prima pe listă, nu ştiu de ce.

Şi da, ştiu că e hillsong kids

Mai ştie cineva ceva de mall-ul acela ce se tot construieşte în Calea Aradului, lângă Era Shopping ? Am fost odată la cineva pe şantier, şi am întrebat pe cineva (era turc, nu prea ştia română) când se deschide totuşi mall-ul? La care mi-a răspuns zâmbind: “sincer, cred că niciodată”.

Se pare că avea dreptate. E în faliment.

Partea proastă e că se amână iar deschiderea.

Partea bună însă e că s-ar putea ca cineva să-l cumpere şi să-l deschidă într-un final, să mai fie şi alte alternative în afară de eternul Lotus (de care nu pot zice că e prost, nicidecum, dar puţin concurenţă poate ar mai calma preţurile).

Tiago Oradea este primul mall din Romania intrat in faliment, lichidatorul judiciar urmand sa scoata la licitatie in urmatoarele doua saptamani proiectul pentru un pret de pornire de 35,5 milioane de euro, jumatate fata de investitia realizata, finantata printr-un credit de 65 mil. euro acordat de UniCredit Austria si UniCredit Tiriac Bank.

Ştirea întreagă pe ZF.

Ştiţi voi pe toţi bişniţarii ăia de maşini care se plâng de toate şi de tot şi nu plătesc nimic nicăieri, şi îs full de bani? ANAF-ul s-a pus pe urma lor, şi tre să plătească TVA se pare.

http://www.incont.ro/bani/cumperi-masini-din-strainatate-si-le-vinzi-in-romania-trebuie-saplatesti-tva.html

Părerea mea e că bine le face. Mai mergeam şi eu prin piaţă şi mă miram în ce subiecte filozofau toţi aceşti genii ale economiei, care cred că dacă iei de-aici şi vinzi dincolo eşti afacerist de afacerist )
O fi, nu zic, dar să plătească.

Poate în acelaşi timp şi pentru poporul român, în vremurile acestea în care setea de putere şi bani n-a fost niciodată mai puternică parcă.

Da, este din Biblie, e psalmul 49.  Mă distrează concluzia, parcă ar merge direct spre cei numiţi în funcţii pe criterii politice fără absolut nici o calificare profesională.

Şi să mai zică cineva că Biblia nu spune lucrurilor pe nume.

Psalmii 49

1. Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:

2. mici şi mari, bogaţi şi săraci!

3. Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gânduri pline de judecată.

4. Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sunt insuflate, îmi încep cântarea în sunetul harfei.

5. Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, când mă înconjoară nelegiuirea potrivnicilor mei?

6. Ei se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.

7. Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.

8. Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.

9. Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormântul.

10. Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor.

11. Ei îşi închipuie că veşnice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, care dau numele lor la ţări întregi.

12. Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele care se taie.

13. Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. –

14. Sunt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curând oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţea, şi locuinţa morţilor le este locaşul.

15. Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua sub ocrotirea Lui. –

16. Nu te teme când se îmbogăţeşte cineva, şi când i se înmulţesc vistieriile casei;

17. căci nu ia nimic cu el când moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.

18. Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe care şi le face,

19. căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge, şi nu va mai vedea lumina niciodată.

20. Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe care le tai.

Cum ar trebui să fie un cântec de înviere

De la fratele Onisim.

Am studiat (e mult spus asta) practic am citit un capitol într-o care, câteva rânduri despre scopul vieţii. Ceea ce ne defineşte ca oameni, ceea ce ne vine-n gând atunci când suntem întrebaţi cine suntem.

Practic în cartea Eclesiast se vorbeşte cel mai bine despre asta, este o carte care în opinia tratează cel mai tranşant un subiect foarte sensibil. Practic zguduie din temelii multe păreri formate, multe preconcepţii, pe care unii oameni îşi bazează şi justifică însăşi existenţa lor.

Totul este deşertăciune

Îmi place însă că răspunsul este sugerat oarecum de la început:

Mi-am pus inima să cercetez şi să adâncesc cu înţelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.

Şi le ia pe rând practic:

Eccleziastul 2:1  Am zis inimii mele: „Haide! vreau să te încerc cu veselie şi gustă fericirea.”

Cred că este cel mai comun. Nu degeaba e primul. Omul simplu se rezumă de obicei la asta. Plăcere, distracţie, chef, entertainment, are o mulţime de denumiri, şi tot la fel se numeşte. Ceea ce-ţi provoacă plăcere, bucurie, etc.
Însă plăcerea se termină, bucuria trece, toate trec. Şi aşa şi este. De obicei am observat că oamenii de genul acesta sunt foarte instabili.

4  Am făcut lucruri mari:

Apoi urmează realizările, banii, relaţiile, etc.

Următorul nivel este înţelepciunea. Un scop aparent foarte nobil. Să fi înţelept, să cunoşti multe lucruri, şi acesta e un lucru bun. Dar la final, concluzia e aceeaşi: Dar am băgat de seamă că şi unul şi altul au aceeaşi soartă.
15  Şi am zis în inima mea: „Dacă şi eu voi avea aceeaşi soartă ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai înţelept?” Şi am zis în inima mea: „Şi aceasta este o deşertăciune.”

Şi mă gândesc până la urmă şi eu, care este scopul ?

Sunt conştient că este un subiect foarte complex, greu de dezbătut, dar mie-mi plac lucrurile simple, şi le voi simplifica brutal:

Scopul vieţii este în afara ei de fapt. Dacă scopul vieţii se află în această viaţă, pe pământ, între lucrurile realizabile aici, atunci e deşertăciune, şi la un moment dat vei fi dezamăgit.

Însă dacă scopul vieţii vizează ceva veşnic, ceva ce ţine de veşnicie, ceva superior, dincolo de această viaţă, este altceva.

De aceasta mi-e milă de atei. Pentru ei, viaţa se termină la mormânt. Speranţa este un cuvânt folosibil în basme urbane. Se spunea într-un film că speranţa este cea mai mare slăbiciune şi sursă de putere a omenirii în acelaşi timp. Şi este adevărat zic eu.

Menţionez că este vorba doar de un caracter general. Scopul universal, valabil universal. Pentru cele specifice consultaţi-vă fiecare manualul de instrucţiuni şi configuraţia specifică

Mă tot mir şi mir. Nu ştiu de ce nu mă miră că acest curent a pornit undeva din State. Nu pentru că consider americanii ca fiind proşti, ci mai degrabă ignoranţi.

Se dă următoarele cuvinte din Geneza:

El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?”
2  Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.”
3  Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.”
4  Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri!
5  dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”.

Şi se trezeşte unul ce vine supărat de pe câmp cum că să vezi fază, el a avut o viziune cum că EL trebuie să restaureze biserica, că în EL stă toată speranţa omenirii pentru salvare, şi EL va fi cel ce va aduce adevărul unei lumi minţite de 2000 de ani. Fratele Joseph Smith.

Şi teoria adusă de el :

Dumnezeu este doar o fiinţă care mai demult a fost şi el om ca şi noi, şi fiindcă a fost băiat de treabă, tipii de sus l-au promovat, şi l-au făcut şi pe el dumnezeu. Şi-a ales o soţie, a primit cadou o planetă, a venit pe pământ ca şi adam şi eva şi iată-ne aici.

Prin urmare, dacă eşti cuminte şi băiat de treabă, într-o zi o să ai şi tu o nevastă cu care o să ai mii şi mii de semi-zei, o să primeşti în dar o planetă unde tu vei fi dumnezeu, vei putea tăia şi spânzura, mântui şi dezmântui (nici nu ştiu dacă există cuvântul acesta).

Ştiu că sună hilar, dar exact aceasta e teoria lor. Şi ca să nu râdeţi, ei poartă un fel de lenjerie pe corp, cu care se apără de duhurile rele, şi pe care n-o dau jos aproape niciodată. Interesant.

Ce înseamnă să ştii Biblia:

E trucaj sau e pe bune?

Fapt interesant:

Nicăieri în constituţia Statelor Unite nu apare cuvântul democraţie.

Şi ei azi răspândesc democraţia, peste tot în lume. De ce?

În sfârşit un documentar care explică sistemele politice într-un mod simplu, uşor de înţeles. Recomand tuturor că vă pasionează sau nu politica.

Prin politică înţeleg politica adevărată, nu circurile pe care suntem obişnuiţi să le asociem cu cuvântul politică.

Printre cele n măsuri prin care statul este avantajat, se pare că iese una şi care avantajează firmele.

Mai pe scurt, dacă se intră în vigoare, statul va fi mult mai dependent de economia reală. Pentru dacă firma nu încasează, nici statul nu-şi primeşte impozitul.

Nu ca acum, când că încasezi, că nu, statul îţi ia banii pe care practic nu-i ai.

Poate aşa se vor forţa singuri să dea nişte legi cu beneficii reale, nu doar menite să asigure venituri constante statului.

Articol Complet în ZF

Poate că au şi venit.

N-am scris nimic de cel a cui e sărbătoarea. Şi nu, nu e vorba de iepurele acela. Nu-nţeleg nici acum cum a ajuns iepurele în înviere, ştiu că este vreo legendă ceva, vreo contopire de sărbători de pe vremea romană, trebuie să mă documentez.

Între timp, acum aproximativ 2000 de ani, într-o vineri ca şi asta, era mare tărăboi se pare la Ierusalim. Democraţia îşi spunea cuvântul. Majoritatea îl vroiau pe Isus mort. Aveau aşteptări de la El, să-i elibereze de romani, să devină rege, să facă şi să drege. Şi l-au ucis.

Acestea pot spune că sunt faptele istorice. Însă cum pe mine tot timpul mă pasionează lucrurile din spatele celor ce se văd şi cunosc, am zis să scriu câteva cuvinte despre ce s-a întâmplat de fapt.

Isus de fapt, şi-a dat viaţa de bună voie şi nesilit de nimeni. A spus-o în nenumărate rânduri: Nimeni nu-mi poate lua viaţa. Eu singur o dau.

Deci practic, oricât de bucuroşi erau acei idioţi care urlau cât îi ţineau plămânii: “Răstigneşte-L”, de fapt undeva, aproape, stăteau legiunile de îngeri gata să intervină la cel mai simplu cuvânt(Matei 25:53). Probabil că erau în standby şi pe drumul crucii, şi chiar şi pe cruce.

Însă a făcut totul foarte intenţionat, şi din dragoste. Oricât de veche şi ultra-uzată ar fi expresia, e cât se poate de adevărată şi azi:

Nu cuiele L-au ţinut pe Isus pe cruce, ci dragostea.

Se spune că s-ar face încă 3 poduri peste Criş. Personal abia aştept celelalte 2 benzi de pe Densuşeanu, ar ajuta enorm să nu se mai gâtuiască totul acolo.

Citesc însă că vor să facă şi din podul de pontoane un pod rutier cu 2 benzi, cu tot. Personal cred că ar fi o idee foarte bună, dar cică va deranja locatarii.

Părerea mea e că oraşul evoluează, e din ce în ce mai aglomerat, oameni mai mulţi, iar cartierele liniştite de altă dată încep să devină aglomerate şi în curând noi noduri rutiere. Mi se pare ceva normal, dacă nu chiar ceva bun.

Evident că vor fi proteste din partea locatarilor de la zgomot, dar soluţia e simplă, oraşul evoluează, şi nu poţi avea şi linişte, şi să te cobori direct în centru. N-ai cum. Te muţi la periferie.

Nu cunosc formaţia, mă refer în sensul personal, dar sunt destul de familiar cu evoluţia lor ca trupă, începând de la acel concurs, până la câteva melodii. Deci destul de sumar ce e drept.

Un singur defect au în opinia mea: Se încăpăţânează să cânte în engleză. Şi cu această atitudine atrag ura exact a celor pe care doresc să-i atingă prin muzica lor. Şi e păcat, că potenţial au: Continue reading…