Să dăm citire noului curs din cadrul facultăţii de ţepe:

Tunuri cu terenuri.

Tot documentându-mă, citind, am dat peste reportajul următor.

Trăiască E621!

După multe discuţii, planuri, şi alte cele am apucat să merg la Penielul de la acesta complet legal.

Ce mi-a plăcut anul acesta: Continue reading…

Mă tot întrebam o chestie, am uitat de ea un timp, până s-a întâmplat din nou acuma seara la o biserică anume.

Să spunem că vorbitorul principal, invitat sau ce e, îşi termine predică undeva la fără 20, şi pastorul principal, vine la amvon şi îşi începe prelungirea cu cuvintele: Aş vrea nu neaparat să repet, ci să completez nişte puncte spuse de precedentul.

Ştim cu toţii 1000 din biserică că o lălăieşte doar de dragul de a nu se termina programul mai devreme de 8, toată lumea ştie, dar el insistă.

Întrebarea mea ar fi, invitatul, sau cel dinainte, nu se simte jignit când vine gazda şi-l completează? Sau mai pune de-un mesaj ad-hoc, pe moment, în care ne repetă ce-a spus cel dinainte, doar că în cuvinte mai elevate, având timp să se pregătească de pe bancă probabil.

Nu vreau să fiu cârcotaş, răutăcios, dar dacă programul e să ţină până la 12, să ţină, dacă este cuvânt, este cercetare, şamd. Dar a forţa lucrurile aşa, de dragul de a le forţa, nu ştiu, nu mă pot pronunţa dacă e sau nu pe placul Lui Dumnezeu, dar bine nu e.

Sunt multe mentalităţi tipice româneşti care sunt idioate de-a dreptul. Dar deocamdată mă voi rezuma la una de care demult vroiam să scriu.

O să încerc în primul rând puţin mai general să expun ideea, apoi să intru puţin în detaii cu nişte exemple.

Nu aţi observat, printre voi, printre noi, ca la români, e prost cel care munceşte pentru ceva, şi e geniu, idol, cel care are ceva pentru care n-a depus nici un efort din proprie voinţă?
Adică pur şi simplu, dacă nu-ţi iese natural, dacă nu-ţi vine de la sine, şi încerci să înveţi pe cont propriu, să te adjustezi, să te adaptezi, parcă eşti idiot.

Fapt interesant:

Nicăieri în constituţia Statelor Unite nu apare cuvântul democraţie.

Şi ei azi răspândesc democraţia, peste tot în lume. De ce?

În sfârşit un documentar care explică sistemele politice într-un mod simplu, uşor de înţeles. Recomand tuturor că vă pasionează sau nu politica.

Prin politică înţeleg politica adevărată, nu circurile pe care suntem obişnuiţi să le asociem cu cuvântul politică.

Nu înţeleg şi n-am să înţeleg cum pot să meargă aceste produse (mă refer strict la patiserie), cum se vând. Pe mine unul mă iau mirosurile de cum intru.

Când mă gândesc la Dorbob, singurul lucru care-mi vine în minte sunt cornurile uscate, croissantele crocante, cremele vizibil artificiale, pe care şi din miros îţi dai seama că nu fac bine la stomac.

Alt lucru ce nu-l înţeleg, este cum de în alte puncte de lucru Dorbob, cum e-n profi, cornurile sunt mult mai bune, sau în Real, sau în orice alt loc. Practic tot ei le fac. Dar sunt bune, sunt chiar ok.

Nici nu se compară cu restul patiseriilor de colţi de bloc ce-au răsărit mai nou ca ciupercile după ploaie. Şi culmea, majoritatea sunt chiar bune, dacă nu chiar foarte bune.

Înţeleg foarte bine paradigma costului de producţie infinit de mic, prin introducerea a tot felul de aditivi, dar cred că este o limită. Sunt curios dacă angajaţii mănâncă ceva de-acolo, chiar sunt curios.

Nu înţeleg cum pot veni sărbătorile deja, parcă doar alaltăieri era Crăciunul. Ceva se-ntâmplă, timpul începe să nu mai aibă răbdare parcă, toate trec din ce în ce mai repede parcă.

Nu ştiu de ce am pierdut total sentimentul acela, acea atmosferă de sărbătoare. Altădată le aşteptam cu-n entuziasm copilăresc, ştiam că se face masă specială, ştiam că vor fi musafiri care ne vizitează doar de paşti (avem musafiri care ne vizitează doar de Crăciun de ex), este de toate. Aveam program în biserică, aveam repetiţii, eram zilnic la biserică aproape, n-aveam nici un stres parcă.

Astăzi parcă s-au schimbat lucrurile, e altfel parcă când trebuie să le facem toate noi, priorităţile se schimbă radical. Mergi la biserică ca şi consumator, nu mai ai timp de repetiţii, de stat, de certuri, de diferenţe de opinie.

În acelaşi timp eşti privit de slujitori ca un parazit care vine şi el la biserică că trebuie, şi că s-a obişnuit. Nu că n-ar fi adevărat, dar este nasol sentimentul acela de superioritate cu care eşti privit. Te face să nu vrei să devii ca ei.

Vor veni şi sărbătorile, se vor umple bisericile. Va fi botez, vor mai fi câţiva care-au crescut şi trebuie să se boteze, şi vor mai fi 2-3 rătăciţi cine ştie de pe unde. Li se vor da flori, vor fi felicitaţi,şi vor pleca acasă.

Şi aşteptăm cuminţi următoarele sărbători. Le-aşteptăm cu drag.

Şi când intri înapoi, începe din nou.

Cam aşa ar trebui să fie o experienţă la biserică. Am fost săptămâna asta la Salem, la ultima seară mai exact, la conferinţa lor, nu mai ştiu cum se numeşte. Ţin minte că avea ca temă Continue reading…

Când poţi spune că o melodie este creştină sau nu?

Definiţia general acceptată este aceea care aduce glorie Lui Dumnezeu. Bun. Dar trebuie să definim mai exact. Lui Dumnezeu Yahweh? Continue reading…

Ştiu că lui zoso îi place să se lege de jurnalişti, şi personal, deşi până acum am fost reticent, acuma îi dau dreptate. Îmi sare în ochi un Continue reading…