Trebuia să scrie careva, aşa că am zis s-o fac eu.

La insistenţele unui bun prieten, fan Delirious, (n-am putut să-l refuz nici eu nici ceilalţi), am fost până la urmă la Delirious la concert. La Budapesta însă, nu la Bucureşti, fiind mai aproape şi mai puţin periculos: Continue reading…

Cea mai asteptata productie a verii (de catre noi) este gata:

Asteptam sa vina Onisim…

Sincer imi va fi foarte greu sa ma apuc acum sa scriu, tinand cont de ceea ce s-a dorit sa se invete in tabara, si tinand cont si de cat a costat (imi place sa fiu realist dupa cum se stie) dar sper sa se tina cont ca e o opinie personala si nimic mai mult.

Conditiile

Date fiind costurile suportate de participanti (adica zero) cred ca trebuia sa dormim undeva pe portiunea verde dintre terenul de volei si cabanute in corturi (sau pe saltele cum s-au gasit altii mai ingeniosi), dar in schimb conditiile chiar au fost peste asteptari, Ic Ponor praf comparativ cu ce-am avut aici. Pur si simplu faptul ca am avut apa calda (cu o singura exceptie) si wc-uri folosibile a fost suficient. Ce sa mai zic de faptul ca daca inchideam geamul si usa efectiv mirosea inauntru, semn ca erau izolate cabanutele alea cat de cat nu ca si la Ic Ponor unde efectiv aveam o gaura de-o palma la picioare, si vantul sufla cu voinicie toata noaptea la mine-n talpi.
Mancarea a fost din nou peste asteptari, foarte buna tot timpul, eu personal n-am gasit fire de par, suruburi, piulite, aschii sau te miri ce ca anul trecut, iar meniurile au fost normale. In afara de cateva chestiuni de gust, adica personal mazarea, fasolea, varza si vreo 2-3 supe din restul chiar am luat tot timpul portii duble. Iar cum cei ce ma cunosc imi stiu exigentele culinare, nu mai zic nimic, sper ca s-a inteles ca bucataresele au meritat toate aplaudele din plin. Precum si ospataresele, dintre care una mai norocoasa s-a ales chiar si cu un potential verisor. Nu mai comentez nimic ca intru-n critica si nu vreau sa arat ce pot.

Prostia umana
Exemplele de prostie umana se pot numara pe degete, fata de anul trecut unde nu cred ca ajungeau degetele tuturor participantilor pentru a le numara.

Printre exemplele de prostie umana care le-am putut gasi (nu voi da nume nu va speriati) as dori sa-i reamintesc pe cei care uita de acel mic dispozitiv ingenios pe care cand apesi, curge de undeva de sus niste apa care curata acele formatiuni urat mirositoare pe care le-au produs. Da, vorbesc de cei care nu au stiut trage apa la buda (in limbaj popular), si dupa care trebuia sa trag eu tot timpul cand intram. De cei care nu se spalau pe maini nu mai zic nimic, daca am atins pe careva asa, doresc sa mi se aduca la cunostinta pentru a lua masurile necesare.

Exemple mai sunt destule dar asta ar insemna sa incep sa tai marunt pe fiecare, inclusiv pe mine, si cum nu-s chiar asa de prost incat sa fac asta, ma opresc aici.

Programele de seara
Programele au fost chiar faine de tot, in toate dintre ele si cred ca toti au simtit asta, nu doar eu, problema va fi acum ce se va intampla la biserica dupa asta. Nu vreau sa fac previziuni pentru simplul fapt ca nu vreau sa influentez pe nimeni.

Orice-ar fi, cu Domnu ‘nainte, nu?

Am revenit din Dezna, mi-am scris deja ceva impresii din tabara, dar ne-apucand sa-l termin, am decis sa pun pozele macar pana termin:

Deja incepe sa mi se urce la cap, plus ca atunci cand o sa vin iar o sa plec cred altundeva (dat fiind ca-si ia soul concediu). De data asta cu cei de la biserica, organizata de, cu si pentru cei de la Betania, acuma sunt curios cat va tine de data asta (stim noi ce). Sper doar sa nu se faca aceeasi gresala ca anul trecut, de a pompa entuziasm cu pompa fara sa-si dea nimeni seama ca ala nu tine asa de mult.

In mare parte insa sper sa nu vad aceleasi dorinte de PR personal (promovare personala) pe care le-am vazut anul trecut, si nimeni n-a zis nimic (eu am zis cui eram dator sa-i zic, la restul nu ma bag) in rest cu Domnu inainte. Sunt curios daca o sa mai intrerupem inchinarea pentru ca joaca Steaua, sau pur si simplu pentru ca este meci. Becali ar fi mandru, ce mai.

Nu mai zic nimic ca iar ma ia gura (degetele) pe dinainte si zic adevaruri deranjante.

Cum ziceam, cu Domnu ‘nainte.

Inainte de a incepe sa scriu post-ul propriu zis, vreau doar sa spun ca tot ceea ce urmeaza este doar o parere subiectiva a unui banal participant la tabara, nicidecum o parere oficiala, nici macar neoficiala, obiectiva nici atat, pentru simplul fapt ca nu am cum sa inglobez parerile tutor participantilor.

Ca de obicei, fiind foarte greu cu organizarea, intr-un final am ajuns sa mergem doar 3 in tabara: Eu cu Mircea si cu Boco. Desi tabara a inceput de sambata, ne-am gandit ca ar fi bine sa fim joi acolo, pentru a prinde un loc bun cat de cat.

Cautand locuri de dormit

Am ajuns joi undeva pe la orele 12, am intrat in tabara fara nici o problema si am inceput sa ne cautam loc. Ca de obicei am fost loviti din plin de “politetea” celor care rezervasera locuri care ne-au spus ca mai vin inca n la patrat corturi acolo. Asta la cei din Vulcan. Dupa ce am mai mers putin, am mai gasit un loc imens (nu exagerez) unde ni s-a spus acelasi lucru, cum ca vin ceva americani si ca ar fi cazul sa plecam ca nu-i loc de noi pe-acolo. Inainte de a spune ca ne-am gasit loc de fapt, vreau sa mentionez ca la Vulcan n-au venit nici pe departe 70 de corturi, iar la “americani”, cred ca din Arad erau, cei care aveau focul cel mai mare de obicei, a ramas loc pentru cel putin inca 70. Ce nu mi-a placut a fost faptul ca n-au avut nici unul curajul sa zica ca suntem in plus acolo, sau ca pur si simplu nu vor sa ne dea acei 10 metri patrati de care sa zicem ca aveam nevoie. Macar din bun simt, zic eu ca ar fi trebuit sa ne zica din start: aici vrem sa fim doar noi de noi, dispareti in ceata.
Apoi ne-am gasit loc, poate exagerez, dar nu ma intereseaza, mie mi s-a parut esential cel mai bun loc din tabara (din cate am vazut eu, nu spun pentru toate). Avea umbra toata ziua, aveam soare toata ziua, ambele rauri treceau pe langa, unul pe stanga unul pe dreapta, era aproape imposibil de observat, era la 5 minute de cortul mare si nu a existat la noi conceptul de “hoti” ca la altii. Practic am lasat toate lucrurile afara si nu s-a atins nimeni niciodata de ele.

Acela e cortul verde, restul nici macar nu se observa:

Acum dupa ce m-am laudat cu locul genial pe care l-am gasit, cred ca-i cazul sa trec la restul. Joi si vineri am jucat volei in mare parte la cei de la Elim, in timp ce participantii au inceput sa curga pe drum. Sambata a inceput insa tabara, dupa ce am mers la intalnirea organizatorica, unde desi se spuneau lucruri pe care in mare parte le stiam, am hotarat sa mergem totusi, poate poate o fi ceva nou (dupa aiureala cu inscrierile obligatorii la Timisoara). Tabara a-nceput cu bine, pacat ca n-am programul taberei sa va fi zis cam cine a predicat in fiecare zi la programe dar asta este. Dimineata n-am prea dat pe la programe, mai mult seara, doar in ultimele zile ce am mai dat.

Am cu ce ba!

Seara cum mergeam totdeauna m-au distrat cei care insistau sa ne arate ca se merita sa culegi capsuni in Spania, sa pui faianta in Italia, sau alte treburi din astea de prin alte tari. Efectiv veneau si parcau pana chiar aproape de cortul mare. Aici nu pot sa nu pun vina pe organizatori carora nu cred c ca le-ar fi putut interzice sa vina cu masinile pana la cort. Un simplu pretext ar fi fost faptul ca sunt cam 2000 de oameni care misuna prin zona aia. In afara de cei care intr-adevar au o scuza buna pe restul nu i-as fi lasat sa ia stanga din drum inspre cort. Pe cei care se plimbau cu masinile seara e drept ca nu prea aveai cum sa-i opresti, fiind mult prea prosti pentru a intelege o fraza coerenta de la cap la coada. Pune-ti-va in locul unei fete, care merge linistita pe drum spre un foc de tabara unde sa fie baieti draguti, si la un moment opreste o masina langa tine si te-ntreaba de sanatate. Daca v-ati urca, atunci aduce-ti-va aminte ca daca ar fi vazut vreun politist faza, v-ar fi facut dosar penal direct. Stiti voi pentru ce. Stiu ca comparatia e exagerata, dar erau oameni necrestini acolo (jandarmi, politisti, ocolul silvic, etc) care vedeau cum vine masina, franeaza, face cunostinta, tipa se urca, si apoi se duc. Ce-ati crede? Asa parea sincer. Parerea mea sincera e ca e vorba de nimic mai mult decat niste complexati care nu-s in stare sa se descurce singuri. Ori asta ori erau stateau prost de tot cu conditia fizica, nereusind sa parcurga pe jos cei 2 km lungime ai taberei (pe care apropo i-am facut in fiecare seara de cateva ori). Tragica treaba.
Daca as fi organizator as pune taxa pe chestia asta. Vrei sa te plimbi? Bun, facem o rovinieta, te costa suma x si te plimbi cat vrei. Nu ai rovinieta, esti prins de 2 ori fara un motiv bun, ti se parcheaza frumos masina si se confisca cheia sau pleci acasa. As numi-o “Taxa de agatat”. Si gata. Garantez eu ca ar fi mai saraca in CO2 tabara.

La Cortul Intalnirii

Programul de la cort a fost in mare parte exceptional ca-n fiecare an. Inchinarea condusa de cei de la Christos pentru Romania ar trebui sa puna pe ganduri multe echipe de-nchinare. Sunt de nota 10, se vede cum e sa fi umplut de Duhul Sfant, si apoi sa vii sa conduci inchinarea, de voci nu mai zic nimic, sunt mp3-uri cu ei pe dc++ cate vreti. N-am fost niciodata dezamagit, desi majoritatea au fost lucruri care le stiam, nu e niciodata rau sa ti se aduca aminte de niste lucruri. Aici intr-adevar pot sa felicit organizatorii, au facut o treaba exceptionala.
Singurul inconvenient au fost incompetentii de la multimedia care in absolut orice moment, ca era inchinare ca era rugaciune, puneau trailerul cu tabara, ne aduceau aminte ca putem sa cumparam dvd-uri de la stand. Indiferent de atmosfera, imaginati-va sa deschideti ochii si primul lucru care sa va atraga atentia sa fie i imagine de 3 pe 3 metri care sa va zica de unde va puteti cumpara dvd-uri. Alt inconvenient ar fi ca pur si simplu nu stiau sa afiseze pe monitorul 2 doar video, doar sa miste frumos cu mouse-ul media playerul si sa-i dea play apoi pe full screen (nu auzisera de alt+enter). Ganditi-va ca acesta e un progres remarcabil. In ultima tabara nu cunosteau conceptul de de dual-display. Puteam admira nestingheriti cu ce se indeletnicesc pe acolo. Apoi seara la film, pur si simplu credeau ca toti avem binoclul la noi cred. Subitrarile erau asa de mici, ca daca erai mai in spate de jumatate, n-aveai nici o sansa. Eu eram undeva pe ultima banca, si ca sa inteleg trebuie sa ma chinui putin (si nu numai eu). Ce sa mai zic de diacritice, e chiar asa greu sa selectezi amaratul ala de font pe Central European. Nu zic ca toti ar trebui sa stim lucrurile astea, zic doar ca daca esti responsabil cu asa ceva, trebuie sa stii sa maresti subtitrarea la bsplayer. Chiar nu e greu.

Campionatul de volei

Ca sa risipesc suspansul, au castigat cei din Lugoj din cate stiu. Nu e cine stie ce de zis, imaginea ce mi-a ramas mie intiparita e fetele care se adunau sa vada muschiulosii si care urlau ca nebunele la orice contact al mingii cu solul. Nu ma luati acuma cu faze ca ce, ca-s invidios, nu-s deloc, nu mi-ar trebui una din aia nici sa dai cu ea dupa mine, dar m-a distrat pur si simplu cat de ahtiate erau dupa jucatorii aia. Sa zic ca majoritatea jucau pentru asta se-ntelege de la sine. S-au legat multe relatii temporare in acel campionat ce-i drept.

Noaptea pe ulita

Focurile de tabara au fost o extraordinara ocazie ca sa studiezi prostia din bisericile de la noi, care vine de la nimeni altii decat de la capi. Imaginati-va 2 biserici (sa le numim la nimereala Speranta si Maranata) care si-au facut focurile de tabara la aproximativ 15 metri distanta. Cercurile erau la nici 5 metri. Imaginati-va ca cele 2 grupuri cantau simultan, incercau sa se acopere una pe cealalta, cei de la Speranta au scos artileria grea si au cantat cu orga si cu chitara (bass sau electrica, nu stiu exact, dar era amplificata, asta stiu sigur) acoperindu-i pe ceilalti. La un moment dat am auzit pe un ins de la Maranata zicand ca i-au chemat sa cante cu ei dar nu vor, incercand sa faca pe bunul crestin, atunci mi-a venit in gand ca daca tot incerci sa-i faci pe ei “the bad guys” atunci de ce nu au mers ei la cei de la Speranta. Si cu asta basta. Dar era o chestiune de mandrie, cum sa las eu focul meu si sa merg la cel al altei biserici? Asta e blasfemie! Sa vina ei la noi. Un principiu al lui Dumnezeu spune ca asa cum actionezi in lucrurile mici actionezi si in cele mari.
Concluziile le trageti singuri.

Adunati toti 20 de mii de euro…

Daca nu va mutati terenul de langa masina mea. Un ins, nu stiu cine e, nu zic ce masina avea (care intre noi fie vorba, nu cred ca valora atata) care se mira ca-i mai plesnim masina cu cate-o minge de volei. Nasol de noi ca terenul era la 3 metri de masina. Imi cer scuze in numele celor de la Maranata (cred) ca nu am mutat terenul de volei in functie de cum isi parcau altii masinile. Intr-adevar a fost un act de nesimtire grosolana din partea noastra.

La multi ani pentru Mircea

Care de 9 ani, in fiecare an isi sarbatoreste ziua de nastere in tabara. Nu-i rau. Pe la ora 12 si ceva (noaptea) mi-am adus aminte de asta, iar Boco a trezit tot ce dormea pe o raza de 50 de metri de cortul nostru. Nici pana-n ziua de azi nu stiu cine i-a cantat la multi ani din ce cort (era bezna si eram in cort), i-am facut o vizita neanuntata la un Viespe de peste drum dupa care am mai tinut lumea treaza putin apoi ne-am culcat.

Ar mai fi multe de povestit, dar o sa le zic prin posturile urmatoare, rasfirate pentru cei curiosi.

Sunt curios de alte opinii legate de tabara (cei care au fost desigur).

Dupa multe confruntari si grele batalii psihologice, am hotarat sa merg in tabara nationala, de unde sper sa vin cu impresii bune (desi depinde ce cautam, nu?)

Ne revedem peste o saptamana cu observatii noi…

Si avem poze ca sa demonstram asta!