Mi-a venit un gând, citind titlul din Zf:

Guvernul investeste prin programul „Rabla” 90 mil. euro in masinile de import

Mă gândeam ce era dacă tichetele erau valabile doar pentru producţia auto internă. Cred că ar fi cu 2 tăişuri, în primul rând risca un eşec fiindcă în afară de Dacia, şi poate poate o să înceapă şi Ford ceva, nu sunt alte opţiuni.

Dar măcar banii rămâneau în ţară. Oricum mă gândesc că nu se simt banii respectivi la nivel naţional, dar totuşi, măcar nu ieşeau din ţară aşa uşor.

Să dăm citire noului curs din cadrul facultăţii de ţepe:

Tunuri cu terenuri.

Sunt tot mai presat de care fel de cauciucuri să-mi iau, şi aşa mă enervează toată cacealmaua asta de marketing, care le-amestecă pe toate şi nu mai ştii nimic ce şi cum, că am hotărât să iau pe cele originale cu care a venit maşina.

Zic că dacă Peugeot şi-a riscat imaginea să le pună pe maşini, atâta pot face şi eu.

Am studiat (e mult spus asta) practic am citit un capitol într-o care, câteva rânduri despre scopul vieţii. Ceea ce ne defineşte ca oameni, ceea ce ne vine-n gând atunci când suntem întrebaţi cine suntem.

Practic în cartea Eclesiast se vorbeşte cel mai bine despre asta, este o carte care în opinia tratează cel mai tranşant un subiect foarte sensibil. Practic zguduie din temelii multe păreri formate, multe preconcepţii, pe care unii oameni îşi bazează şi justifică însăşi existenţa lor.

Totul este deşertăciune

Îmi place însă că răspunsul este sugerat oarecum de la început:

Mi-am pus inima să cercetez şi să adâncesc cu înţelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.

Şi le ia pe rând practic:

Eccleziastul 2:1  Am zis inimii mele: „Haide! vreau să te încerc cu veselie şi gustă fericirea.”

Cred că este cel mai comun. Nu degeaba e primul. Omul simplu se rezumă de obicei la asta. Plăcere, distracţie, chef, entertainment, are o mulţime de denumiri, şi tot la fel se numeşte. Ceea ce-ţi provoacă plăcere, bucurie, etc.
Însă plăcerea se termină, bucuria trece, toate trec. Şi aşa şi este. De obicei am observat că oamenii de genul acesta sunt foarte instabili.

4  Am făcut lucruri mari:

Apoi urmează realizările, banii, relaţiile, etc.

Următorul nivel este înţelepciunea. Un scop aparent foarte nobil. Să fi înţelept, să cunoşti multe lucruri, şi acesta e un lucru bun. Dar la final, concluzia e aceeaşi: Dar am băgat de seamă că şi unul şi altul au aceeaşi soartă.
15  Şi am zis în inima mea: „Dacă şi eu voi avea aceeaşi soartă ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai înţelept?” Şi am zis în inima mea: „Şi aceasta este o deşertăciune.”

Şi mă gândesc până la urmă şi eu, care este scopul ?

Sunt conştient că este un subiect foarte complex, greu de dezbătut, dar mie-mi plac lucrurile simple, şi le voi simplifica brutal:

Scopul vieţii este în afara ei de fapt. Dacă scopul vieţii se află în această viaţă, pe pământ, între lucrurile realizabile aici, atunci e deşertăciune, şi la un moment dat vei fi dezamăgit.

Însă dacă scopul vieţii vizează ceva veşnic, ceva ce ţine de veşnicie, ceva superior, dincolo de această viaţă, este altceva.

De aceasta mi-e milă de atei. Pentru ei, viaţa se termină la mormânt. Speranţa este un cuvânt folosibil în basme urbane. Se spunea într-un film că speranţa este cea mai mare slăbiciune şi sursă de putere a omenirii în acelaşi timp. Şi este adevărat zic eu.

Menţionez că este vorba doar de un caracter general. Scopul universal, valabil universal. Pentru cele specifice consultaţi-vă fiecare manualul de instrucţiuni şi configuraţia specifică

Întrebare întrebătoare: Oare şi băieţii bârfesc?

Studiile unor cercetători britanici au relevat faptul că nu, băieţii nu bârfesc niciodată, sub nici o circumstanţă, sub nici o formă.

Punct.

Mă tot întrebam o chestie, am uitat de ea un timp, până s-a întâmplat din nou acuma seara la o biserică anume.

Să spunem că vorbitorul principal, invitat sau ce e, îşi termine predică undeva la fără 20, şi pastorul principal, vine la amvon şi îşi începe prelungirea cu cuvintele: Aş vrea nu neaparat să repet, ci să completez nişte puncte spuse de precedentul.

Ştim cu toţii 1000 din biserică că o lălăieşte doar de dragul de a nu se termina programul mai devreme de 8, toată lumea ştie, dar el insistă.

Întrebarea mea ar fi, invitatul, sau cel dinainte, nu se simte jignit când vine gazda şi-l completează? Sau mai pune de-un mesaj ad-hoc, pe moment, în care ne repetă ce-a spus cel dinainte, doar că în cuvinte mai elevate, având timp să se pregătească de pe bancă probabil.

Nu vreau să fiu cârcotaş, răutăcios, dar dacă programul e să ţină până la 12, să ţină, dacă este cuvânt, este cercetare, şamd. Dar a forţa lucrurile aşa, de dragul de a le forţa, nu ştiu, nu mă pot pronunţa dacă e sau nu pe placul Lui Dumnezeu, dar bine nu e.

Mă tot mir şi mir. Nu ştiu de ce nu mă miră că acest curent a pornit undeva din State. Nu pentru că consider americanii ca fiind proşti, ci mai degrabă ignoranţi.

Se dă următoarele cuvinte din Geneza:

El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?”
2  Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină.”
3  Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.”
4  Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri!
5  dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”.

Şi se trezeşte unul ce vine supărat de pe câmp cum că să vezi fază, el a avut o viziune cum că EL trebuie să restaureze biserica, că în EL stă toată speranţa omenirii pentru salvare, şi EL va fi cel ce va aduce adevărul unei lumi minţite de 2000 de ani. Fratele Joseph Smith.

Şi teoria adusă de el :

Dumnezeu este doar o fiinţă care mai demult a fost şi el om ca şi noi, şi fiindcă a fost băiat de treabă, tipii de sus l-au promovat, şi l-au făcut şi pe el dumnezeu. Şi-a ales o soţie, a primit cadou o planetă, a venit pe pământ ca şi adam şi eva şi iată-ne aici.

Prin urmare, dacă eşti cuminte şi băiat de treabă, într-o zi o să ai şi tu o nevastă cu care o să ai mii şi mii de semi-zei, o să primeşti în dar o planetă unde tu vei fi dumnezeu, vei putea tăia şi spânzura, mântui şi dezmântui (nici nu ştiu dacă există cuvântul acesta).

Ştiu că sună hilar, dar exact aceasta e teoria lor. Şi ca să nu râdeţi, ei poartă un fel de lenjerie pe corp, cu care se apără de duhurile rele, şi pe care n-o dau jos aproape niciodată. Interesant.

Ce înseamnă să ştii Biblia:

Fapt interesant:

Nicăieri în constituţia Statelor Unite nu apare cuvântul democraţie.

Şi ei azi răspândesc democraţia, peste tot în lume. De ce?

În sfârşit un documentar care explică sistemele politice într-un mod simplu, uşor de înţeles. Recomand tuturor că vă pasionează sau nu politica.

Prin politică înţeleg politica adevărată, nu circurile pe care suntem obişnuiţi să le asociem cu cuvântul politică.

Nu înţeleg şi n-am să înţeleg cum pot să meargă aceste produse (mă refer strict la patiserie), cum se vând. Pe mine unul mă iau mirosurile de cum intru.

Când mă gândesc la Dorbob, singurul lucru care-mi vine în minte sunt cornurile uscate, croissantele crocante, cremele vizibil artificiale, pe care şi din miros îţi dai seama că nu fac bine la stomac.

Alt lucru ce nu-l înţeleg, este cum de în alte puncte de lucru Dorbob, cum e-n profi, cornurile sunt mult mai bune, sau în Real, sau în orice alt loc. Practic tot ei le fac. Dar sunt bune, sunt chiar ok.

Nici nu se compară cu restul patiseriilor de colţi de bloc ce-au răsărit mai nou ca ciupercile după ploaie. Şi culmea, majoritatea sunt chiar bune, dacă nu chiar foarte bune.

Înţeleg foarte bine paradigma costului de producţie infinit de mic, prin introducerea a tot felul de aditivi, dar cred că este o limită. Sunt curios dacă angajaţii mănâncă ceva de-acolo, chiar sunt curios.

Nu înţeleg cum pot veni sărbătorile deja, parcă doar alaltăieri era Crăciunul. Ceva se-ntâmplă, timpul începe să nu mai aibă răbdare parcă, toate trec din ce în ce mai repede parcă.

Nu ştiu de ce am pierdut total sentimentul acela, acea atmosferă de sărbătoare. Altădată le aşteptam cu-n entuziasm copilăresc, ştiam că se face masă specială, ştiam că vor fi musafiri care ne vizitează doar de paşti (avem musafiri care ne vizitează doar de Crăciun de ex), este de toate. Aveam program în biserică, aveam repetiţii, eram zilnic la biserică aproape, n-aveam nici un stres parcă.

Astăzi parcă s-au schimbat lucrurile, e altfel parcă când trebuie să le facem toate noi, priorităţile se schimbă radical. Mergi la biserică ca şi consumator, nu mai ai timp de repetiţii, de stat, de certuri, de diferenţe de opinie.

În acelaşi timp eşti privit de slujitori ca un parazit care vine şi el la biserică că trebuie, şi că s-a obişnuit. Nu că n-ar fi adevărat, dar este nasol sentimentul acela de superioritate cu care eşti privit. Te face să nu vrei să devii ca ei.

Vor veni şi sărbătorile, se vor umple bisericile. Va fi botez, vor mai fi câţiva care-au crescut şi trebuie să se boteze, şi vor mai fi 2-3 rătăciţi cine ştie de pe unde. Li se vor da flori, vor fi felicitaţi,şi vor pleca acasă.

Şi aşteptăm cuminţi următoarele sărbători. Le-aşteptăm cu drag.

Se spune că s-ar face încă 3 poduri peste Criş. Personal abia aştept celelalte 2 benzi de pe Densuşeanu, ar ajuta enorm să nu se mai gâtuiască totul acolo.

Citesc însă că vor să facă şi din podul de pontoane un pod rutier cu 2 benzi, cu tot. Personal cred că ar fi o idee foarte bună, dar cică va deranja locatarii.

Părerea mea e că oraşul evoluează, e din ce în ce mai aglomerat, oameni mai mulţi, iar cartierele liniştite de altă dată încep să devină aglomerate şi în curând noi noduri rutiere. Mi se pare ceva normal, dacă nu chiar ceva bun.

Evident că vor fi proteste din partea locatarilor de la zgomot, dar soluţia e simplă, oraşul evoluează, şi nu poţi avea şi linişte, şi să te cobori direct în centru. N-ai cum. Te muţi la periferie.

În loc să ies cu vreo preţul normal am reuşit undeva la sfert faţă de preţul lor. Toată lumea e fericită, mai puţin cei ce n-au avut asigurare când au accidentat maşinile de le-au dat la dezmembrări.

Pentru automobilişti, căutaţi bine înainte să daţi iama la reprezentanţă.

Eu nu-mi permit cameră de hotel odată la câteva zile. Ei îşi permit:

http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Botosani-_Cersetori_cu_bani_in_banca_si_camera_la_hotel_0_206379913.html

Se mai poate zice ceva?

El: ca un drog pot fi unele fete
El: nu mai esti tu
El: ii clar
El: problema ii ce faci cand trece efectul
Manu ©: scapi repede
Manu ©: asta îi bună de blog