Am observat o chestie interesantă: cât de crude sunt sărbătorile. Sunt un fel de criză financiară socială. Adică un fel de duş cu apă rece, în care-ţi dai seama de multe lucruri. Despre ce vorbesc? E simplu, este vorba de

Zilele trecute, constrâns de circumstanţe (era singurul local deschis la ora aia) am dat pe la un fast food de o notorietate notabilă cu un amic să bem ceva.

Am rămas şocat. Merg să comand, şi cel care-mi preia comanda, nu e nimeni altul decât un fost coleg de clasă, care învăţa cel mai bine în generală. Primul instinct a fost să

Homosexualitatea nu mai e demult un subiect tabu, iar cuvântul batjocoritor “poponar” îşi pierde încet ecoul. Urmează să fie înlocuit cu termeni corecţi din punct de vedere politic. În toate serialele de televiziune mai nou, nu ştiu dacă aţi observat, există câte un homosexual. În afară de cele science-fiction.

Întotdeauna am fost curios de ce

Preferabil gratuit, încă nu mi se rentează să plătesc la serviciile online. Ideea e să pot să notez tot ce lucrez, să se salveze oarecum, şi la următorul proiect să ştiu exact cât mă costă pe mine fiecare chestiune în parte, şi aşa mai departe.

Ca om paralel cu politica. Om pe care oamenii politici reuşesc să-l ţină suficient de ocupat cu traiul de pe o zi pe alta ca să nu aibă timp de politică, ce opinie pot avea?

Păi să vedem. Pe Bihon aflăm că sunt 10 candidaţi la primărie:

Rozalia Biro (UDMR)
Asta nu, că e maghiară, şi maghiarii au tendinţe subversive de preluare a oricărui teritoriu pe care calcă, pe care să pună apoi plăcuţe bilingve. Limba lor va fi cea principală desigur, restul secundare.

Traian Bodea (PC)
Ăsta nu, că e din partidul securistului Voiculescu, cel care manipulează zilnic opinia publică prin trustul său de presă (Adică Antena 1,2,3, Ştirile, etc). Nu vă temeţi, nu e vorba de reclamă subliminală. Pur şi simplu pe post se afişează ce-i convine, şi se cenzurează ce nu-i convine baronului.

Mihai Drecin (PRM)
Ăsta nu că e din partidul lu Vadim. M-aş chinui să dau explicaţii pompoase, dar n-are rost. E risipă de spaţiu.

Mihai Groza (PD-L)
Ăsta nu, că pare un mafiot în toată regula, ne crede prea proşti.

Decebal Hanas (PNTCD)
Aş vrea să aflu cine-i ăsta, PNŢCD pare promiţător, mai mult din cauza istoriei partidului dinainte de era comunistă.

Dan Matei (PSD)
Hai să fim serioşi, PSD? Ăştia-s ăia ce cred că dacă din PDSR au făcut PSD, nimeni n-o să se prindă că-s tot ăia. Să fim serioşi.

Dan Pacala (PNG)
PNG ?!?! Cât de unineuronal nu zic cum trebuie să fi să susţii un om care se auto intitulează trimisul Lui Dumnezeu pe pământ? (Citat George Becali, conducătorul PNG)
Numele lui zice tot: Păcală.

Calin Raita (independent)
Ce vrea el să facă de fapt, este să obţină firma lui autorizaţii mai multe, mai rapide, mai dese, să se poată îmbogăţi, pardon, să asigure tineretului orădean locuinţe de vis.

Mihai Togor (Partidul Ecologist Român)
Ăştia-s ăia ce urlă salvaţi balenele, copacii, iarba, cepele, castraveţii, îşi întorc pancardele pe dos şi merg la manifestaţiile pro avort, sau mai pompos numit: Pro Choice. Nici nu ştiu după ce te-ai băgat în cursă.

Ilie Bolojan (PNL)
Ăsta îmi e simpatic. Nu ştiu de ce. Ori e incredibil de bun în a manipula lumea, ori chiar toată lumea are un motiv bun să-l iubească.

Am auzit că el e responsabil pentru ordinea ce este acuma la prefectură. Înclin spre el oarecum, dar nu sunt hotărât.

Voi cu cine votaţi. Şi de ce? Că eu chiar nu am idee.

La o scoala din SUA , invatatoarea le cere elevilor sa povesteasca un
film ce trateaza o tema de dragoste.
-Dintre un barbat si un barbat? intreaba un elev.
-Nuuu, raspunde grabita invatatoarea.
-Dintre o femeie si o femeie? intreaba o eleva.
-Nuuu, raspunde ingrijorata invatatoarea.
-Dar atunci intre cine? intreaba nedumeriti elevii.
-Intre un barbat si o femeie, raspunde invatatoarea.
-Aaa, am inteles, spuse un elev mai dezghetat. Vreti sa tratam un film
istoric.

Foarte sec.

De ceva vreme, mi se-ntâmplă un lucru ciudat. Aud din ce în ce mai rău de tot felul de idioţi, care nu îmi explic ce gândire pot avea, nu-mi explic cum se aşteaptă să facă ceva în lumea asta, când le lipsesc nişte lucruri elementare de bun simţ.

Exemplu:

Persoana Ics aduce persoanei Z un client. Persoana Z mulţumeşte persoanei Ics pentru client, cu un comision, o sumă fixă, sau o favoare simbolică. Lucru normal, nu?

Ei bine, pentru unii nu. Unii Icşi, gândesc aşa:

De ce Z să câştige n euro, şi doar n/10 euro? Da ce, eu îs mai prost?

Fascinant câtă prostie într-un principiu atât de simplu. Adică tu dai doar din gură, faci puţintică impresie, reclamă, practic spus, treabă de 5 minute, eu lucrez 2 săptămâni pe proiectul respectiv apoi, şi tu te aştepţi să faci tot atât cât mine?

Nu văd logica. Dar da, unii se aşteaptă. Nu-i problemă, să aştepte.

Luca 12:13  Unul din mulţime i-a zis lui Isus: „Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea noastră.”

14  „Omule” i-a răspuns Isus „cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?”
15  Apoi le-a zis: „Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.”
16  Şi le-a spus pilda aceasta: „Ţarina unui om bogat rodise mult.
17  Şi el se gândea în sine şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele.”
18  „Iată” a zis el „ce voi face: îmi voi strica grânarele şi voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele şi toate bunătăţile mele;
19  şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi veseleşte-te!”
20  Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?”
21  Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu.”

Becali, becali, becali, un sindrom care e din ce în ce mai peste tot. Tot mai des aud expresii de genul “mă câţi bani au alţii, sau unii”.

Am rămas stupefiat odată, când am auzit din partea cuiva ce conduce un Mercedes, şi nu o vechitură, ci ultimul model în urmă cu 2-3 ani, povestindu-mi cu o tristeţe aproape contagioasă: “Mă, manule, când îi văd pe alţii câţi bani au, câte-şi permit, câte fac, aşa ciudă îmi e că viaţa asta e aşa de incorectă câteodată….”
Am rămas stupefiat. Tipul acesta ţinea cheile de la mercedes pe masă, împreună cu 2 telefoane de o valoare de 1000 de euro aproape. Stăteam şi mă miram ce disperaţi suntem. Am mai auzit tipi cu Audi deloc neglijabil, ce viaţă grea au. Sau alţii cu SUV-uri, plângându-se că ce vremuri grele sunt, că s-a scumpit benzina. SUV-uri americane, ca să fiu mai specific, mari consumatoare de gloanţe în Irak.
Nu ştiu, să râd, să plâng, să-mi bat joc pur şi simplu de ei, să-i ironizez, satirizez, ce poţi să le faci. Eu personal mă consider bogat. O să râdeţi, o să ziceţi că vai ş-amar de capul tău manule, dar eu mă consider bogat. E drept, nu am mercedes la scară, nici audi, telefoanele valorează maxim 2 milioane, dar de fapt stau şi mă gândesc, ce-mi lipseşte.

Dacă e să fiu normal, ca restul oamenilor, aş putea să mă sinucid. Fără să exagerez. Aş avea suficiente motive ca să mă arunc acum împreună cu copilul în braţe de la balcon, pe motiv că sunt sărac.

Dar dacă vrem să fim realişti, ne putem întreba dacă avem haine, murim de foame, dacă ne plouă şi pe noi când plouă afară. Dacă la astea 3 întrebări, ai răspunsuri negative, consideră-te bogat.

De ce? De asta:

O cercetatoare din Ecuador a propus un studiu care e destinat sa aseze totul intr-o lumina patetic relativista, lumina, oarecum spectrala, a dramei planetare.

Daca am reduce umanitatea - spune textul propus de Leticia Aviles - la dimensiunile unui sat cu 100 de locuitori, pastrand in chip riguros proportiile tuturor categoriilor umane existente.

“Satul” acesta ar arata astfel:

- 57 asiatici; 21 europeni; 14 americani (din ambele Americi); 8 africani.

-52 femei; 48 barbati.

- 70 cetateni de culoare; 30 albi.

-70 necrestini; 30 crestini.

- şase din cei o suta de locuitori ar detine 59% din averea totala a satului. Toti sase ar fi americani.

- 80 dintre locuitorii satului ar locui in conditii precare,

- 70 ar fi analfabeti,

- 50 ar fi subnutriti.

- în fiecare zi, ar muri unul si s-ar naste doi.

- unul singur ar avea un titlu academic, unul singur ar avea un PC.

Mai departe:

daca te trezesti dimineata sanatos, esti mai fericit decat cca un milion de oameni, care nu vor apuca saptamana viitoare. Daca n-ai trecut printr-un razboi sau printr-o inchisoare, daca nu stii ce inseamna tortura si foamea, esti mai fericit decat 500 de milioane de oameni.

Daca poti merge la biserica fara sa te temi ca vei fi amenintat, arestat sau ucis, ai mai mult noroc decat 3 miliarde dintre semenii tai.

Daca ai mancare in frigider, esti imbracat decent, ai un acoperis deasupra capului si un pat pe care sa dormi, esti mai bogat decat 75% din locuitorii Pamantului.

Daca ai un cont in banca si ceva bani in buzunar, apartii unei minoritati de 8%, care o duce bine.

Daca citesti acest text, ai sansa de a nu apartine celor 2 miliarde de cetateni ai planetei, care nu stiu sa citeasca…

Iar dacă citeşti acest text, ai calculator + internet, deci eşti mai bogat decât 90% din populaţia globului.

Think different, cum zicea Steve, parafrazându-L pe Isus, care ne spunea să nu gândim ca lumea nebună şi fără pricepere.

Disclaimer:

Nu am de gând să atac pe nimeni, şi nu o să mă refer la nimeni specific în ceea ce urmează să scriu. Vreau să evidenţiez nişte lucruri care cred eu, şi care am observat eu că se întâmplă de ceva vreme, şi care arată nişte adevăruri triste.

Când am auzit prima oară această melodie, reacţia mea a fost tipică. Cât de jenant poţi să fii să faci aşa ceva, ca şi manelar, să plagiezi o melodie creştină, şi tot felul de jigniri adresa manelistului cu pricina.

Apoi a trecut ceva timp. Cum e acea expresie românească: mi-a căzut fisa. M-am pus şi am ascultat-o iar. Şi iar. M-am uitat să văd dacă a schimbat versurile, precum fraţii de la Contrast. Dar am rămas surprins. Nici un vers nu e schimbat. Melodia a rămas 100% creştină. Desigur, în cazul în care a mai fost ceva manelist răstignit şi pus într-un mormânt, şi ca să moară a venit pe pământ. Dar nu cred că e.

Apoi m-am luat la felul cum o cântă. Felul cum o cântă. Poate mi se pare mie, dar parcă o cântă cu o oarecare pasiune, o pasiune care ne lipseşte nouă. Un lucru care oarecum mă sperie. Desigur, vocile rele vor spune, păi o cântă cu pasiune, cum să n-o cânte, când face mii de euro la o nuntă, normal că o cântă. Argumentul ăsta nu e valabil, din simplul motiv că melodia nu e schimbată, a rămas identică. Şi nu poate fi cântată la nuntă, nu poate fi cântată în discoteci. Nu pentru că nu e demnă, ci pentru că nu e comercială. Nu se vinde. Acesta e genul de melodie care-i face pe oameni să se simtă vinovaţi. Cam cum scriu eu pe blog, dar ăsta e alt subiect.

Şi atunci, ce-ar avea de câştigat respectivul interpret? Eu personal nu cred că nimic. Însă oricât de ciudat ar suna, eu n-am nimic cu manelele, singurul lucru care nu-mi plac la ele, e că promovează banii, sexul, prostia.

Ca şi rap-ul american, care are 90% versuri identice (nu mă faceţi să traduc), ca şi R&B-ul, ca şi dance-ul, ca şi oricare altă categorie de muzică. Nu mai acuzaţi maneliştii de prostie. Acuzaţi-i de plagiere, de lipsă de originalitate, de orice. Dar nu-i acuzaţi că-s proşti, că vă daţi în cap. Sexul, banii, sistemul, leii grei, şi alte prostii d-astea, sunt în toate genurile de muzică laică, ştiţi bine. Nu-mi plac manelele, nu ascult manelele, nu le iau apărarea. Însă cred că e drept să iau apărarea la melodia asta, care, deşi e pe ritm de manele, are versuri creştine.

Unde sunt rockerii care apără versurile melodiilor lor, care spun că linia melodică nu contează? Unde sunteţi, ce faceţi? Ce păziţi? Oare nu sunteţi şi voi la fel de orbi ca şi restul oamenilor, care cred că preferinţele lor coincid cu ale lui Dumnezeu. Mult tupeu cred că-ţi trebuie ca să crezi asta. La fel şi cei care spun că doar cele în stil Simina, sau în stil Puiu Chibici, sau Ovidiu Liteanu, sunt melodii pe placul lui Dumnezeu. Nu e adevărat. Melodiile pe placul Lui, sunt cele care transmit mesajul Lui, Cuvântul Lui.

Şi oricât de ciudat ar suna, melodia aceasta intră în această categorie.

Nu credeţi?

Este o chestie interesantă, peste care deseori trec, şi pe care totuşi, o uit. Şi nu doar eu. O uită mulţi.

Este un verset foarte interesant, care e însă deseori înţeles doar pe jumătate.

Galateni 6:7  Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera.
8  Cine seamănă în firea lui pământească, va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul, va secera din Duhul viaţa veşnică.
9  Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. 

De câte ori n-am auzit pe cineva zicând: “Nu pot să înţeleg ce Dumnezeu avem. Uită-te la ăla, atâta fură, atâtea face, şi totuşi parcă tot mai bine-i merge.” sau: “Uită-te amu la aia, îşi bate joc de toţi, şi totuşi, tot are parcă atâţia prieteni.” sau câte şi mai câte lucruri de genul. Parcă binecuvântările Lui Dumnezeu se revarsă peste cei mai răi, nu ştiu de ce am senzaţia asta.  Poate doar eu o am. Cunosc oameni care au făcut lucruri pe care nişte oameni din lume nu le-ar face, şi ei, ca şi creştini slujitori, cântăreţi chiar, le fac fără nici o jenă, şi totuşi parcă sunt tot mai binecuvântaţi. În toate domeniile. Oameni ale căror singure dureri sunt “vai că abia am parcat maşina acuma seara-n lotus” sau “vai ce rău îmi stă părul azi” sau mai ştiu eu ce. Oameni mici, care se cred mari. Şi am făcut ce au făcut mulţi alţii. M-am certat cu Dumnezeu pe tema asta. Pentru mine era inadmisibil. Eram îngust, eram egoist, dar aveam nişte întrebări la care doream nişte răspunsuri. Şi le doream cât mai repede.

Iar cum Lui Dumnezeu îi plac certurile de genul, mi-a răspuns destul de repede la întrebări. Răspunsul a venit prin acest pasaj. De fapt, prima oară mi-a venit doar jumătate din răspuns. “Ce seamănă omul, aceea va şi secera“. Destul de limpede. Bun, m-am calmat. A trecut o perioadă de timp, şi evident, am început să cred că e o minciună de fapt. Nimeni nu culegea ceea ce secera. Vedeam atâţia oameni care secerau invidie, bârfă, ură, (sunt în continuare pe tărâmul bisericii) şi totuşi, culegeau admiraţie, lauri, promovări, laude. Era fascinant, stăteam şi admiram cum aroganţa îşi făcea loc în faţă, cum ura îşi făcea loc pe bănci, şi cum invidia era semănată prin bârfă în minţile tuturor, şi totuşi, parcă cu cât ştiai mai multe noutăţi, cu atâta erai mai bine privit. Tot timpul reuşesc să aflu ultimul cine cu cine s-a cuplat, cine cu cine s-a certat, cine pe cine a lăsat, care cu care s-au blăstămat, şi veşnic primeam acea faţă şocată: “Cuuum? Da’ nu ai auzit?”
Nu, de unde să aud… apoi  a urmat iar o serie de certuri cu Tatăl nostru care este-n ceruri. Foarte urâtă de data asta. Orice om are o limită, şi când acea limită este atinsă, se-ntâmplă lucruri care nu se-ntâmplă altfel.

Şi din nou am ajuns la acea fază, cum adică ceea ce semeni aceea culegi? Asta e o aberaţie. Eu văd total altceva. Pavel o fi fost obosit şi a înţeles greşit. Apoi a venit revelaţia. Da, a fost o revelaţie, pentru că cum zicea Ţuţea în acele clipuri, adevărul doar Dumnezeu îl revelează, noi nu-l putem descoperit singuri. Şi adevărul era, culmea, tot în acel verset:

 9  Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.

Aparent simplu. De fapt, nu doar aparent. Se ştie că de semănat se seamănă primăvara şi se culege toamna. La fel e şi aici. Semănăm, dar roadele nu le culegem acum, le vom culege peste ani buni. La fel ca şi cu atitudinile greşite, se formează în timp, şi la un moment dat ne vor defini ca persoane, dar doar mai târziu.

Atât a fost tot. Secerăm ce secerăm, nu fiţi proşti, poate că acum semănaţi un lucru şi vi se pare că nu culegeţi ce semănaţi, dar fiţi proşti, la vremea potrivită, veţi secera exact ceea ce asemănaţi. 

Older Posts »